Una se rupe în figuri pe webcam

Am văzut mult pornache la viaţa mea, dar clipul ăsta m-a excitat destul de tare, cu toate că e doar din categoria sexy soft.

Bunătatea ca formă de violenţă

Există o categorie de oameni care practic te agresează cu încercarea obsesivă de a te ajuta, de a-ţi dărui ceva, de a te sfătui, fără să te întrebe dacă ai nevoie de acest lucru sau dacă doreşti ca ei să facă lucrul respectiv pentru tine.

Este o formă de manifestare a superiorităţii şi de manipulare. Aceste persoane, în unele cazuri catalogate în psihologie, ca persoane cu personalitate de tip pasiv-agresiv, în mod inconştient doresc să-şi manifeste puterea asupra ta, să te controleze, să-ţi demonstreze că ai nevoie de ele şi depinzi de ele.

Dacă ai picat într-o astfel de situaţie cu o persoană din această categorie, orice ai face face eşti în dezavantaj.

Dacă accepţi serviciul ce ţi se oferă, chiar dacă nu ai nevoie de el, mai devreme sau mai târziu la cel mai mic semn de nesupunere faţă de “binefăcătorul” tău vei fi asaltat cu o ploaie de reproşuri, vei fi duşmănit şi bârfit la toţi cunoscuţii, pentru ca toată lumea să ştie cât de nerecunoscător şi egoist poţi să fi.

Dacă refuzi politicos insistenţele persoanei care vrea să te ajute cu forţa, vei fi iarăşi pus la stâlpul infamiei, pentru că, nu-i aşa, nu poţi să refuzi marele bine care ţi se face, nu e creştineşte să refuzi ajutorul aproapelui tău.

Astăzi m-am oprit la un chioşc de ziare şi m-am uitat şi eu să văd ce e pe acolo. Vânzătoarea, fără să stea pe gânduri, îmi întinde un ziar: “Ia domnu’ Pro Sport că e gratis!” I-am spus că nu mă interesează sportul şi am continuat să mă uit la revistele din vitrină. “Da’ ce ziar gratis, vreţi să vă dau?”, a continuat femeia, pusă de acte filantropice, “Nimic, doamnă, nimic!”, i-am spus eu pregătindu-mă să plec. A continuat să bombăne ceva, cum că aş fi orgolios şi că am să pierd nu ştiu ce în viaţă, dar nu am mai prins sensul întregii fraze.

Oare de ce nu a înţeles femeia asta, că pur şi simplu nu aveam nevoie de ziarele alea, că nu mă interesau şi nu avea niciun rost să le iau, chiar dacă erau “gratis”? De fapt ceea ce bănuiam, era faptul că ea voia să mă manipuleze, cu tehnica clasică numită “piciorul în uşă”. Adică îmi oferea ceva gratis, probabil un retur de marfă, pentru ca eu “să mă simt” după aceea şi să-i fac şi ceva vânzare. “Că de, maică, ie vremuri de criză şi ne ie foame şi nouă!”

Cum ne afectează modificarea Directivei timpului de lucru

Propunerea de modificare a Directiva timpului de lucru aduce două modificări importante: redefinirea timpului de lucru efectiv si extinderea noţiunii de “opt-out individual”. Care vor fi efectele?

Redefinirea timpului de lucru efectiv poate aduce angajatul în situaţia de a fi la dispoziţia angajatorului si în timpul său liber. Patronul poate decide în ce interval de timp salariatul a produs valoare si poate cere o extensie a programului pentru timpii de lucru considerati de el neproductivi. Îngrădirea programului de odihnă este cauza principală a controverselor iscate la nivel european, iar articolul din Săptămâna Financiară atrage atenţia asupra acestei situaţii.

Pe de altă parte, extinderea noţiunii de “opt- out individual” poate duce de asemenea la cresterea numărului de ore muncite săptămânal de un lucrător. În România, timpul de lucru săptămânal este reglementat prin Codul Muncii la maximum 40 de ore. O modificare a actualei Directive – căreia România trebuie să i se supună – le poate permite patronilor români să solicite o schimbare a Codului Muncii si adoptarea timpului maxim (si legal) de lucru de 48 de ore. În acest scenariu, dacă patronul unei firme trebuie să onoreze o comandă mai mare într-un timp scurt, el poate cere angajaţilor săi să lucreze în weekend fără a le plăti orele considerate acum suplimentare si plătite dublu.

Tara noastră, ca stat membru, nu poate face altceva decât să accepte o decizie luată de conducerea UE si să o aplice la nivel naţional.  Până acum, în cele mai multe dintre situaţii, România a copiat literă cu literă legislaţia europeană, tocmai pentru a nu fi acuzată că o încalcă sau o interpretează în mod eronat.  De aici apare temerea că unii salariaţi români vor fi afectaţi, fiindu-le schimbat programul de lucru.

Directiva timpului de lucru este în dezbatere de foarte mult timp, existând multe controverse legate de modificările pe care unele dintre statele comunitare doresc să le aducă. În luna decembrie se va face o prezentare a tuturor propunerilor legate de această lege. Săptămâna Financiară a fost invitată la dezbateri si vă va ţine la curent cu toate noutăţile. Articolul publicat în SFin a prezentat propunerea care  poate schimba legislaţia muncii în ţările comunitare, iniţiativa fiind sprijinită de ţări precum Marea Britanie, Italia sau Finlanda. Pornind de la dorinţa oamenilor de afaceri europeni de a scoate produse competitive cu cele existente pe pieţe asiatice se încearcă prin orice mijloace o reducere a costurilor, iar instrumentul cel mai la îndemână este forţa de muncă.

Sursa: Săptămâna financiară

Sâmbăta ar putea deveni zi lucrătoare

Chiar şi în situaţia actuală, pentru mine week-end-ul este o cursă contra cronometru, în care încerc să fac o grămadă de lucruri, pe care nu am timp să le fac în timpul săptămânii de lucru.

Acum dacă şi sâmbăta va fi zi lucrătoare şi având în vedere că tot week-end-ul am cursuri, ce îmi mai rămâne de făcut? Să mă urc pe o macara şi să ameninţ că mă arunc în cap?!!

Mort la datorie

Patronii europeni fac presiuni pentru extinderea programului săptămanal de muncă. Directiva timpului de lucru a declanşat adevarate controverse în sânul Uniunii Europene, ducând la o polarizare a spectrului politic, dar şi la pericolul declanşării unor acţiuni sindicale. Intenţia de a include aşa-numita clauză opt-out individual poate avea drept consecinţă prelungirea programului de muncă săptămanâ la cel putin 48 de ore.

Fiind stat membru, România va trebui să se supună legislaţiei europene, iar acest fapt ar putea duce la scurtarea weekend-urilor pentru mulţi dintre angajaţii din ţara noastră şi la transformarea sâmbetei în zi lucrătoare.

Pe 17 decembrie, Comisia Europeană va prezenta propunerile de modificare pe care le are la Directiva timpului de lucru, propuneri făcute la presiunea patronilor, cu intenţia de a reduce din cheltuielile de personal. Cu o zi înainte, sindicatele vor ieşi în stradă, la Strasbourg, în încercarea de a atrage atenţia că schimbările dorite sunt în defavoarea lucrătorilor, încalcând convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Sursa:euractiv.ro

Roxana Ungureanu de la Megastar

Cine o fi tipa asta? Are vreo legătură cu Roxana Ungureanu fostă Miss Playboy în 2006  şi care a făcut furori cu celebrul filmuleţ porno lesby? Nu cred pentru că în clipul ăsta pare o fată cuminte! Şi are o voce frumoasă, deşi nu stă prea bine cu accentul în limba engleză.

Cât de Mircea Badea eşti?

Pentru că tot m-a enervat Mircea Badea, cu blogul lui şi cu părerile sale despre bloggeri, m-am gândit să-mi fac şi eu testul, “Cât de Mircea Badea eşti”, care se află aici.

Am totalizat 3 puncte. Citiţi şi voi răspunsul pentru acest caz. Cică eşti Zoso dacă faci 3 puncte!

Aşa procedează poliţia la ruşi

Iniţial aici fusese postat un clip despre cum procedează miliţia la ruşi cu conducătorii auto indisciplinaţi. Din păcate sursa originală a fost ştearsă.

Am pus însă alte două filmuleţe, care arată foarte clar că miliţia rusă şi în special forţele speciale OMON, nu stau mult pe gânduri atunci când e vorba să brutalizeze cetăţenii, uneori nevinovaţi.

Al treilea clip nu am putut să-l postez pentru că era prea violent şi youtube nu a permis inserarea lui în pagină.

Bancuri cu Mircea Badea

Pe Internet circulă de ceva vreme o serie de bancuri despre Chuck Norris, ceva în genul celor româneşti care încep cu “Ştii care e culmea…?”. Acestea sunt denumite în engleză Chuck Norris Facts şi sunt mai multe site-uri care conţin adevărate colecţii de astfel de glume.

Ziarul “Cotidianul” a publicat într-una din ediţiile sale, un articol ce conţinea o listă cu astfel de bancuri, iar Mircea Badea le-a comentat, în stilul său caracteristic, la emisiunea “În gura presei”.

Dar iată că au apărut şi la noi astfel de glume, dar de data asta chiar cu kickboxer-ul nostru prezentator, Mircea Badea. Pe o parte din acestea, le-am găsit pe blogul lui Nandos:

1. De fiecare dată când Mircea Badea face şpagatul, Marius Moga plagiază o melodie.
2. Dacă Mircea Badea n-ar fi descoperit călătoria în timp, dinozaurii ar fi populat în continuare Pământul.
3. Dacă Mircea Badea zice că va da foc la bărcuţe de hârtie în emisiune, atunci chiar dă foc la bărcuţe de hârtie în emisiune.
4. Mircea Badea trăieşte în România şi asta îi ocupă tot timpul.
5. Dacă dai telefonul pe silent, eşti o fetiţă plângăcioasă. Dacă îl spargi cu ciocanul în timpul emisiunii, eşti Mircea Badea.
6. Mircea Badea are soluţii la toate problemele României. Păcat că doarme atunci când le găseşte.
7. Prima şi cea mai amuzantă glumă a lui Mircea Badea a fost naşterea sa.
8. Dacă ai blog, eşti luzăr. Dacă ai o emisiune la TV în care faci abuz de faptul că oamenii pe care îi critici nu au dreptul la o replică imediată, eşti Mircea Badea.
9. Mircea Badea e cel mai frumos bărbat dintre femei.
10. Cele trei puteri constituţionale în stat sunt legislativul, executivul şi Mircea Badea.

Mişto, dar parcă tot Chuck Norris e mai tare!

Blogul lui Mircea Badea e un fake

Deşi este găzduit pe un domeniu .ro şi este despre Mircea Badea, nu cred că vedeta de la Antena 3 este cea care postează pe el.

Blogul, ce pare să fie creat în luna octombrie, nu are decât trei postări, din care una este un clip cu Mircea Badea luat de pe Youtube, iar altul este un articol intitulat “De ce urâm femeile“, care a fost publicat prin 2005, de prezentatorul şpagatist, în ziarul “Jurnalul Naţional”.

Aşa că sunt toate şansele, ca acest blog să fie creat şi întreţinut de cineva care vrea să dea lovitura pe baza notorietăţii lui Mircea Badea.

A, era să uit, îl găsiţi aici!

Abundenţa blogurilor, o falsă problemă

Mulţi bloggeri, majoritatea aflaţi la început şi intenţionând să facă şi bani din această activitate, se simt intimidaţi de numărul mare de bloguri care există şi care apar de la o zi la alta, ca ciupercile după ploaie.  În opinia lor, cu cât sunt mai mulţi bloggeri, cu atât este mai greu să răzbeşti şi să te faci cunoscut. În plus, este dezarmant să vezi că ceea ce ai făcut tu, cu mare trudă, au mai făcut încă alte câteva zeci sau chiar sute de mii de indivizi, care se zbat ca şi tine să fie cât mai “vizibili” pe Internet.

Această mentalitate este alimentată de faptul că în lumea în care trăim, se pune mereu accentul pe competiţie pe concurenţă între indivizi, împărţind societatea întotdeauna numai în învinşi şi învingători.

Acest lucru, ca principiu general, este valabil, după părerea mea numai în natură, în sălbăticie, unde într-adevăr, esenţială este doar lupta pentru supravieţuire. Într-o societate, cel puţin teoretic, indivizii nu trebuie să se mănânce între ei, ci trebuie să coopereze, să aibă scopuri comune şi să-şi facă astfel, unul altuia, viaţa mai uşoară.

Părerea mea, atunci când mă aflu în situaţii în care poate apărea competiţia, este că “există loc sub soare pentru toată lumea” şi nu trebuie să ocupăm poziţii de război atunci când urmărim un ţel. Faptul că apar tot mai multe bloguri este pentru mine o dublă oportunitate. Mai întâi, fiind mai mulţi bloggeri, există mai mulţi cititori potenţiali pentru blogul meu, deoarece aceştia sunt primii care ştiu ce este un blog şi sunt interesaţi să citească alte bloguri. Apoi, la rândul meu am mai multe locuri unde mă pot informa, documenta, inspira şi afla lucruri utile pentru activitatea mea.

Blogurile oferă numeroase instrumente şi mecanisme care facilitează şi uşurează comunicarea între bloguri şi permit crearea de comunităţi virtuale. Orice blogger cred că a auzit de trackback, RSS, tag-uri, directoare de bloguri, twitter etc. Toate acestea facilitează comunicarea, schimbul de idei, colaborareaş camaraderia şi nu competiţia, cu toate că putem vedea de multe ori schimburi de înjurături, sau şi mai grav spam.

În plus, există o selecţie în timp a blogurilor, în funcţie de perseverenţa, răbdareaş talentul sau norocul autorilor lor. Mulţi îşi fac blog şi apoi se răzgândesc după prima postare. Alţii continuă o perioadă şi dacă văd că nu fac trafic, sau nu pot face bani, renunţă de asemenea. O altă categorie, deşi au succes şi fac trafic, nu sunt interesaţi de profit şi scriu doar pentru un grup restrâns de prieteni şi cunoscuţi.

Aşa că, nu vă gândiţi la rezultate şi le veţi avea! (Asta ca să fac şi eu puţin pe Lao Tze)