Omul de tip nou

Oamenii sunt manipulaţi să aibă ţeluri şi dorinţe false în viaţă – himere pentru a munci ca nişte fanatici – himere, haine de firmă, celulare pentru apartenţă şi recunoaştere… visuri şi fiţe – oamenii au ajuns să trăiască în eternul mâine sacrficând prezentul spre beneficiul băieţilor deştepţi care gândesc cum să-ţi facă munca mai rentabilă, în timp ce tu munceşti fericit pe bani puţini, care mai târziu iţi sunt IMPOZITAŢI…

Care sunt noile arme ale dresorilor de minţi umane în societatea capitalistă?
Una dintre arme este chiar ego-ul „pinguinului” (cum este denumit noul om fabricat de corporaţii în argoul dresorilor de minţi). Pinguinul munceşte pe bani foarte puţini, în raport cu efortul depus şi valoarea produsă de el, dar primeşte în compensaţie tot felul de titulaturi pompoase, am văzut în România oameni cu „marketing manager” sau mai ştiu eu ce expresie preţioasa pe cartea de vizită, şi cu un salariu sub 400 euro. Am văzut pinguini refuzând joburi mai bine plătite pe motiv că, dacă s-ar fi dus la noul loc de muncă, ar fi retrogradat ca funcţie!

Altă armă, ar fi manipularea mentalului colectiv prin crearea de curente privind stilul de viaţă. Există pinguini care cumpără un tricou „de firmă” la preţ de 3-4 ori mai scump decât unul obişnuit, deşi materialul, design-ul şi calitatea sunt identice.

Cum arata noul om fabricat de corporaţii ?
Preocupat, important, când îl întrebi de sănătate zice că se grăbeşte, nu poate întârzia la discuţii, este permanent prins în tot felul de „proiecte”, de nu are timp nici să doarmă, că te întrebi la ce mai munceşte şi la ce-i mai folosesc banii dacă oricum nu găseşte nici 5 minute pe săptămână să se bucure de ei, iar când totuşi apuci să vorbeşti cu el, o ţine numai în clişee, majoritatea auzite la radio, TV, ori citite prin cărţuliile gen „cum să reuşeşti în afaceri”.

Ce aspiraţii are el?
Sa fie băgat în seamă, şi pentru asta îi trebuie o funcţie, telefon ultimul tip, deşi funcţionează bine şi unul fabricat acum 5 ani, idem pentru maşină, televizor etc. Şi pentru asta e în stare să se îndatoreze până peste cap, sporind, în acelaşi timp, avuţiile băncilor de la care se împrumută şi ale companiilor multinaţionale de la care cumpără.

Ce-şi doreşte de la viaţă?
Recunoaştere, să fie „cineva”, să îl respecte lumea, să i se ceară părerea, iar dresorii care îl fac să se simtă atât de important obţin orice de la el.

Ce înţelege din politică?
Absolut nimic, priveşte certurile între partide şi politicieni ca pe un fel de meciuri, de parcă ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-şi pune niciodată întrebarea câţi dolari a câştigat el de pe urma a ceea ce a făcut cutare ministru, sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat în Parlament, ori la pupitrul unui talk-show. De altfel, politicienii vorbesc extrem de rar despre ce ar avea pinguinii de câştigat în plan financiar de pe urma unor evenimente, evoluţii sau situaţii, şi totuşi pinguinul ascultă aceste noianuri de palavre care nu-i folosesc la nimic.

CONCLUZIE !!!
Realitatea este că pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc şi numai ego-ul şi iluzia îi fac să continue… viaţa lor e jalnică, înglodaţi în credite şi datorii, fără timp să respire, trăiesc în viitor sacrificând prezentul.

Articol preluat de pe http://schimbarea.blogspot.com