Traian Băsescu: Sunt un trecător chiriaş pe la Cotroceni

Sunt un trecător chiriaş pe la Cotroceni. Cei pe care îi vedem aici sunt acasă. Instituţia aceasta le aparţine românilor. Toţi cei care stau în acest palat trebuie să aibă sentimentul că nu sunt veşnici. Aici când vii trebuie să ştii că şi pleci.

Traian Băsescu – 18 mai 2008, Ziua porţilor deschise la Palatul Cotroceni

A acţiona fără să acţionezi

Cel ce se dedică studiului,

Creşte zi de zi cunoştinţele sale.

Cel ce se consacră Căii (Tao),

Diminuează din zi în zi.

Diminuează şi încă diminuează,

Până când înţeleptul ajunge să nu mai făptuiască.

Prin non-acţiune nu mai există nimic care să nu poată fi făcut.

De aceea prin nefăptuire

Se câştigă universul.

Iar cel ce făptuieşte nu poate cuceri universul.

Lao Tze – Tao Te King (Cartea Căii şi a Virtuţii)

Jung despre inconştient şi destin

When an inner situation is not made conscious, it appears outside as fate.

Când o stare interioară nu este conştientizată, se manifestă în exterior ca destin.

Carl Gustav Jung

Nietzsche despre femei

“Primeşte, Zarathustra, acest mic dar din partea mea, acest mic adevăr. Căci sunt atâta de bătrână, să ţi-l pot spune! Dar să-l acoperi bine şi gura să i-o-nchizi, să nu ţipe prea tare, mititelul!”

“Femeie, dă-mi adevărul acela mititel”, zisei. Şi bătrânica îmi răspunse:

“Mergi la femei? Să nu uiţi să-ţi iei biciul!”

Aşa grăit-a Zarathustra.

Friedrich Nietzche – “Aşa grăit-a Zarathustra”

Despre fericire

Faţada palatului pseudofericirii sau al fericirii aparente, este alcătuită din plăceri, bogăţii, distracţii etc. Dar nu aceasta este fericirea. Din interior se aud în mod continuu voci: “Gol, nelinişte, supărare”. Bogăţia nu satisface; nu i-a îndestulat pe cei 80 de milionari care s-au sinucis în Statele Unite într-un singur an. Cu atât mai puţin plăcerea, confundată cu fericirea. Mulţi se lasă pradă viciilor, însă nu găsesc decât abjecţie, dezgust, boală, remuşcare, moarte prematură şi, poate, chiar condamnare veşnică. Nici distracţia fără control nu ne mulţumeşte. Câţi tineri nu simt golul din viaţa lor lipsiţi fiind de un ideal! Ar trebui să-l umple cu satisfacţia datoriei împlinite sau a sacrificiului pentru o cauză nobilă, însă se mulţumesc să-l ascundă printr-o mulţime de distracţii sau vor să-l sugrume cu râsul provocat de glume triviale sau cu agitaţia nestăpânită. Nu vor fi fericiţi niciodată pe drumul acesta.

Fericirea este densitate de existenţă sau de viaţă.

Narciso Irala – “Controlul cerebral şi emoţional”