Ce au fost şi ce au ajuns… Asta îmi trece prin minte când revăd aceste imagini de acum 18 ani. Divertis aveau un umor caracteristic, pe care din păcate l-au cam pierdut.
De remarcat că Ioan Gyuri Pascu a folosit sintagma “care este” cu mulţi ani înaintea lui Vanghelie. 
De câteva zile tot am sentimentul că se va întâmpla ceva. Din când în când, simt în tot corpul vibraţii, sau să obiectele din jurul meu vibrează şi în minte îmi apare brusc ideea iminenţei unui cutremur.
Nu am dat prea mare importanţă acestui lucru, deşi s-a mai întâmplat să am astfel de “premoniţii” în care am simţit sau am visat că este un cutremur şi a doua zi am auzit că acesta s-a produs în Indonezia, Iran, sau pe unde au mai fost catastrofe majore. S-a întâmplat să “simt” şi câte un cutremuraş mai mic de pe la noi din Vrancea.
Ce mă pune pe gânduri este faptul că în această dimineaţă am constatat că la mine pe blog au ajuns mai multe persoane care căutau pe Google termeni ca “cutremur în Vrancea”, “cutremur 2009″ sau “Ioan Istrate”. Am căutat pe Google să văd dacă s-a produs vreun eveniment de acest gen pe undeva, dar… nimic.
Să fi presimţit şi alţi oameni că va fi cutremur? Sau ruşii experimentează vreo armă psihotronică pe noi şi ne implantează în minte gânduri panicarde!?
Acţiunea s-a desfăşurat în Piaţa Constituţiei din Bucureşti. Iniţial aveam intenţia să mă învârt puţin pe acolo, ca să fac nişte fotografii, dar m-am pricopsit şi cu o legitimaţie de presă, care mi-a oferit accesul la tribuna oficială, a VIP-urilor.
M-am întâlnit cu nişte colegi de la o televiziune online, care au fost drăguţi şi m-au primit în echipa lor. Aşa că am avut o poziţie destul de bună din care am putut admira formidabilul spectacol automobilistic al piloţilor de la Renault.
De obicei poţi vedea aşa ceva prin filme, în scenele cu urmăriri şi accidente de maşină. Când vezi aceste lucruri live însă, ai o senzaţie care nu poate fi descrisă prea bine în cuvinte. Simţi un fior şi un sentiment aproape religios când vezi un simplu om că stăpâneşte o maşinărie care dezvoltă o putere absolut incredibilă. La aceasta mai contribuie şi sunetul deosebit de puternic şi diferit de cel al maşinilor obişnuite, pe care le vedem în trafic.
Se poate spune despre oamenii care conduc aceste maşini că sunt adevăraţi maeştri ai volanului. Am rămas uimit văzând cum într-un număr executat de o echipă de cascadori profesionişti, două maşini rulează cu viteză păstrând între ele distanţa de exact o lungime de maşină, iar o a treia se încadrează din mers între acestea două cu o precizie uimitoare.
Prezentatorul spectacolului, George Vintilă, spunea referitor la acesată echipă de aşi ai volanului că “ştiu să danseze cu maşinile, mai bine decât o fac mulţi dintre noi (cu picioarele)”.
Au fost două grupuri de astfel de acrobaţi pe patru roţi. Unul se numeşte “Men In Black”, iar al doilea nu am reuşit să-i reţin numele exact.
Senzaţia serii a fost fără îndoială pilotul de origine britanică Terry Grant. Acesta pilota o serie de maşinuţe pictate în cele mai bizare moduri: ba cu dungi de tigru, ba cu pete de leopard şi ochi de pisică, sau cu dungi de zebră. Pasiunea sa este să facă drift-uri (derapaje controlate), iar la un moment dat să părăsească maşina, care continuă să se învârtă în cerc de una singură în timp ce el salută publicul şi face fotografii. Apoi tot din mers se urcă în maşină sau… pe maşină şi continuă acrobaţiile, ca într-o joacă de copil.
Nu am stat până la sfârşit pentru că nu am mai rezistat frigului care se lăsase şi nici nu mă simţeam prea bine dealtfel. Aşa că nu am apucat să văd marea reprezentaţie a celor doi piloţi oficiali de formula 1 de la Renault, Romain Grosjean şi Lucas di Grassi, dar l-am putut admira ceva mai devreme pe Julien Piguet strunind minunăţia aia galben-portocalie, pe care o puteţi vedea şi în fotografii.
Bucureştiul va fi scena celui mai mare spectacol auto din România pe 10 si 11 octombrie. Romain Grosjean şi Lucas di Grassi, piloţii echipei Formula 1 Renault, vor oferi publicului o demonstraţie excepţională de performanţă automobilistică în piaţa Constituţiei.
Traseul, cu o lungime de 600 de metri, va cuprinde porţiunea din Bulevardul Libertăţii situată între intersecţiile cu Bulevardul Naţiunilor Unite şi Calea 13 Septembrie.
Roadshow-ul Renault din Bucureşti este primul spectacol de acest fel desfăşurat în România. Echipa Renault F1 a mai organizat evenimente similare în alte mari oraşe ale lumii, precum Roma, Lisabona, Sevilla, Dubai, Sao Paulo, New Delhi, Johannesburg, Moscova, Kiev, Varşovia şi la Technocentre Renault, lângă Paris.
Sâmbătă, 10 octombrie 2009
10:00 – Deschiderea expoziţiei
10:30 Conferinţă de presa
13:00-14:30 Renault Sport Show 1
14:30-18:00 Paradă locală, carnaval, ride and drive, curse de karting, sesiuni de autografe
18:00-19:40 Renault Sport Show 2
21:00 Închiderea zonei expoziţionale
Duminica, 11 octombrie 2009
10:00 Deschiderea zonei expoziţionale
11:00-13:00 Paradă locală, carnaval, sesiuni de autografe
13:00-14:30 Renault Sport Show 3
14:30-14:45 Extragerea câstigătorului tombolei Renault F1 Roadshow
14:45-15:30 – Ride and drive, animaţii, simulatoare F1
18:00 Închiderea zonei expoziţionale.
În perioada 10 octombrie (ora 00:00) – 12 octombrie (ora 05:00), va fi interzisă circulaţia autovehiculelor pe următoarele trasee: Bulevardul Libertăţii, între intersecţia Bd. Naţiunilor Unite cu Bd. Libertăţii şi intersecţia Căii 13 septembrie cu Bd. Libertăţii; Bd. Unirii, între Piaţa Unirii şi Bd. Libertăţii.
Sursa foto: Renault.ro
Cică ăia de la N.A.S.A tocmai bombardează Luna cu o rachetă, ca să vadă dacă există apă acolo! Oare Neil Armstrong de ce n-a găsit nimic în 1969? Sau n-a fost pe Lună???
Vedeţi live aici, chiar acum!
Later Update: Câteva fotografii ale Lunii din satelit, trei “guvizi” stau şi vorbesc la o masă spunând doar platitudini, alţi câţiva într-o cameră în faţa unor monitoare… Vrăjeală!
Mai demult am pus şi eu nişte poze, la mişto, pe DoULike.com. Dacă nu ştiţi ce e aia, aflaţi că e un site unde încarci nişte imagini cu tine şi cei care le văd trebuie să dea click pe Yes, dacă te plac sau pe No dacă arăţi naşpa.
Partea nasoală este că nu ai cum să agăţi vreo gagică de acolo, pentru că poţi să comunici cu ea numai dacă îţi faci cont plătit. 
De când am cont primesc regulat newsletter-e de la ei, în care anunţă noi membri sau îmi notifică cine m-a votat. În general primeam o grămadă de fotografii cu piţipoance, majoritatea puştoaice, care mai de care mai fiţoase, sau cocălărei cu ochelari bengoşi şi părul dat cu gel.
Iată că azi lucrurile s-au schimbat puţin. Am primit un mesaj în care majoritatea damelor erau situate în intervalul de vârstă 39 – 55 de ani. Am zis să mă uit totuşi, ca să nu fiu acuzat de conştiinţa mea morală, că le discriminez.
Şi…. surpriză! Unele din ele erau chiar bune de “dat cu mobra-n gâşte”, ca să nu zic chiar bunăciuni.
Dacă vreţi să alegeţi cel mai naşpa loc din Bucureşti pentru făcut fotografii, mergeţi în Parcul Carol!
Pe lângă faptul că peisajul este cam monoton, singurul punct de atracţie fiind mausoleul, aşezat la capătul magistralei alei principale care taie parcul în două părţi egale şi simetrice, după ora 17:00 lumina cade aşa de nasol că ori faci toate pozele cu cerul supra-expus ori o să ai toate subiectele întunecate.
Pe lângă acest aspect legat strict de fotografii mai este şi aspectul ambianţei. Parcul este înţesat de ţigani şi aurolaci jegoşi care îşi fac de lucru pe acolo şi se zgâiesc la tine ca la un extraterestru abia coborât din ozeneu. Apoi o grămadă de copii, părinţi şi puşti pe role care aleargă în jurul tău în viteză ca disperaţii, biciclete, mămici care îşi lasă cărucioarele exact lângă subiectul pe care vrei să-l fotografiezi, sau tot felul de persoane, care te văd că ai fixat un cadru şi vrei să faci fotografia dar se bagă în faţa ta şi rămân acolo, aşa de ai dreacu’.
Pe lângă toate aceste inconveniente, a mai trecut şi o coloană oficială de maşini negre, cu barosani din MApN, care voiau să pună nişte coroane la mausoleu şi o ambulanţă SMURD care îi însoţea şi gonea ca la raliu era cât p-aci să mă acroşeze.
Am reuşit cu mare chin să scot câteva poze, mai mult de ciudă că am venit degeaba.
Femeile doresc, la fel ca şi bărbaţii, să conducă, să domine, să controleze. Poate chiar mai mult decât bărbaţii. Dar, pentru că nu se simt la fel de puternice, curajoase, sigure pe ele, aşa, ca sexul opus şi invidiat, apelează la mijloace mai neortodoxe pentru a-şi impune dominaţia şi controlul.
Damele sunt, prin natura lor, mai iraţionale decât noi, masculii. Folosesc o gândire bazată în special pe presentimente, impresii, superstiţii şi în general tot ce ţine de lumea subconştientului. Întotdeauna răstălmăcesc tot li se spune, iau lucrurile la modul personal şi folosesc din plin figuri de stil gen hiperbolizări, metafore, comparaţii etc.
De exemplu, dacă o femeie vă întreabă cum îi stă rochia de pe ea şi îi spuneţi că e cam strâmtă, imediat se va ofusca: “Cum adică, vrei să spui că sunt grasă?!!!”. Dacă timp de o lună o scoţi în fiecare seară în oraş şi o zi nu, în seara respectivă se va plânge că “nu o scoţi niciodată din casă”.
Cu ceva timp în urmă eram la serviciu şi priveam pe fereastră de la etajul al şaselea, unde aveam sediul. Am observat două piţipoance care coborau dintr-o maşină de fiţe şi i-am spus unui coleg: “Uite ce maşină au târfele!” La care o tipă aflată prin preajmă a sărit imediat: “De ce consideraţi voi bărbaţii că dacă o femeie are maşină înseamnă că e târfă? Uite, eu nu sunt târfă!”
Deci ce observăm aici? În primul rând colega ia totul la modul personal considerând că m-am referit la ea, când de fapt era doar o observaţie întâmplătoare. Atribuie un raport cauză-efect unor lucruri care nu au nicio astfel de legătură (nu există nicio legătură între a avea maşină şi a fi târfă) şi generalizează; nu toate femeile care au maşină sunt târfe.
Acum că ne-am lămurit cât de cât cu modul de gândire al femeii, să vedem cum manipulează ea prin limbaj. Adoptând o atitudine pasiv-agresivă, femeia foloseşte un mod de comunicare mai “pe ocolite”, numit de unii psihologi metalimbaj (nu trebuie confundat cu termenul omonim folosit în teoria comunicării, predată la facultaăţile de jurnalism). Metalimbajul foloseşte expresii curente pentru a sugera un mesaj, mai mult sau mai puţin subliminal, altul decât exprimat de acestea în mod obişnuit.
Idaho are un articol pe blogul ei, care dealtfel m-a inspirat să-l scriu pe cel de faţă, în care condamnă mai multe astfel de expresii şi în mod surprinzâtor, se şi dezice de ele. Expresiile, în viziunea autoarei, ar fi o dovadă de imaturitate din partea celui care le utilizează.
Lista ei cuprinde următoarele expresii: “Nu mă simţi…” “Nu mă înţelegi…” “Nimic…” “Mă rog…” şi “Mda…”.
Haide să le analizăm pe rând din punct de vedere al metalimbajului:
- “Nu mă simţi” se traduce prin “Vreau să fii sclavul meu şi să faci tot ce doresc fără ca eu să îţi spun“.
- “Nu mă înţelegi” înseamnă “Am chef să mă pisicesc şi vreau să mă răsfeţi ca pe un copil“.
- “Nimic…” se traduce prin “M-ai supărat foarte tare dar nu am chef să discut acum. Mă voi răzbuna cu prima ocazie“.
- “Mă rog…” este echivalent cu “E părerea ta, dar eu nu sunt de acord“.
- “Mda” este cam tot aia cu “Mă rog…” dar uşor nuanţat spre “Hai să zicem ca tine, dar eu tot sunt de altă părere“.
În concluzie, nu întotdeauna ceea ce spune o femeie este ceea ce vrea să comunice în mod aparent şi scopul fundamental al comunicării sale nu este acela de a transmite informaţii, ci mai mult stări de spirit, emoţii şi… ordine şi comenzi subliminale pentru bărbaţi.
Exact ca în reclama asta
PS: Este adevărat că şi bărbaţii folosesc aceste expresii, dar mult mai rar ca metalimbaj.
Azi dimineaţă am văzut un lucru mai puţin obişnuit. Un câine chihuahua era smotocit şi tăvălit prin praf de trei… pisici. Sărmanul căţel nu scotea niciun sunet, probabil fiind paralizat de frică. A fost salvat de stăpână, care l-a luat în braţe şi s-a îndepărtat de locul agresiunii, controlându-l de eventuale zgârieturi sau muşcături.
Mai demult, tot la mine pe stradă am văzut un golden retriever care alerga şi scheuna disperat şi am auzit-o pe femeia de serviciu spunând: “L-a muşcat pisica!”
Mi se pare mai puţin ciudat faptul că nişte pisici atacă un câine, decât modul în care a fost agresat micuţul, adică în haită. Din câte ştiam eu pisicile sunt animale solitare, care vânează şi se apără singure.
L-a muşcat pisica!
| HOROSCOP ZILNIC |
   |
   |
   |
   |
| www.astromax.ro |
Comentarii recente