Dacă iese Geoană preşedinte, va fi revoluţie?

Vă mai amintiţi ce s-a întâmplat în luna aprilie la Chişinau, după alegerile legislative din Republica Moldova? Sau ce iureş ai ieşit în Ucraina după alegerile prezidenţiale din 2004? Sau Revoluţia trandafirilor din Georgia?

Mă gândeam că, dacă iese cumva Mircea Geoană preşedinte, s-ar putea să mai bage nenea George Soros nişte bani şi în România, aşa de-o revoluţie, că tot se fac 20 de ani de la lovitura de stat din 22 decembrie 1989!

Marele artizan al ingineriilor sociale în Balcani

Alegeri prezidenţiale 2009 – Semiotică şi imagistică

Am colindat zilele acestea prin Bucureşti şi am făcut câteva fotografii cu afişajul electoral din actuala campanie pentru alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie.

Scopul a fost să fac o analiză  din punct de vedere al mijloacelor, a mesajelor folosite şi al imagisticii, a campaniei principalilor candidaţi la cea mai înaltă funcţie din statul român.

Este o analiză fără pretenţii, pentru că am fost numai prin anumite zone din Bucureşti pe unde am avut treabă şi nu am studiat toate mijloacele de propagandă folosite şi toate mediile de comunicare. M-am rezumat doar la afişajul stradal şi numai pentru candidaţii mai importanţi care au fost cât de cât vizibili în peisajul urban.

Mai întâi câteva consideraţii generale.

Mai toţi candidaţii au o notă comună în mesajul electoral: Eu sunt băiatul bun, ăilalţi sunt băieţii răi, deci votaţi-mă pe mine! Acest lucru arată că pentru ei lupta pentru putere este mai importantă decât interesele ţării, fiind motivaţi doar de opoziţia cu adversarii politici.

Mircea Geoană este de departe cel mai prezent pe străzile capitalei, bannerele sale fiind puse din stâlp în stâlp, mai puţin acolo unde este un indicator pentru o spălătorie auto, un hypermarket sau altceva.

Traian Băsescu este campion la panourile de mari dimensiuni în special cele care sunt afişate pe clădiri.

Crin Antonescu foloseşte şi panourile mobile, montate pe maşini şi însoţite de mesaje audio.

Sorin Oprescu este destul de bine reprezentat, undeva între Geoană şi Băsescu, fiind întrecut de Băsescu doar la panourile mari. Pe şoseaua Pantelimon între Obor şi intersecţia cu şoseaua Iancului, are bannere din stâlp în stâlp, la fel ca Geoană în alte locuri.
George Becali, Corneliu Vadim Tudor, Constantin Rotaru şi Remus Cernea sunt slab reprezentaţi, cu o singură variantă de banner, iar mesajul electoral este nu prea inspirat, sau expirat în cazul lui Vadim.

Şi acum să îi luăm pe rând.

Traian Băsescu

Sloganuri: “Băsescu luptă pentru tine.” “Voi sunteţi adevărata majoritate” “De ce le e frică, nu scapă. Hai la referendum!”

Dintre toţi candidaţii, Băsescu are cel mai sofisticat mesaj electoral, dar în esenţă este acelaşi cu cel din 2004, când a obţinut actualul mandat: “Eu sunt justiţiarul neînfricat, care luptă pentru popor, dar sunt mereu victimă a sistemului ticăloşit de sorginte comunistă, prin urmare nu pot să fac nimic. Cu toate astea eu sunt ultima voastră speranţă aşa că votaţi-mă!”

Traian Băsescu mai apelează şi la o dublă manipulare în cazul mesajului legat de referendum. Pe de-o parte, fixând referendumul în ziua alegerilor şi aţâţând populaţia asupra parlamentarilor, văzuţi ca pricina tuturor relelor, caută să atragă un număr mare de votanţi. Pe de altă parte, atribuindu-şi meritul pentru această iniţiativă, manipulează electoratul prin metoda numită “piciorul în uşă” sau “calul troian”. Dacă participaţii la referendum au votat “da”, următorul pas firesc este să-l voteze pe marinar preşedinte.

Din punct de vedere al imagisticii, Băsescu apelează din plin la acelaşi limbaj corporal agresiv, menit să se adreseze direct cetăţeanului de pe stradă. În ceea ce priveşte culorile, pe lângă portocaliul consacrat este folosită o nuanţă de verde similară cu cea a brand-ului “Cosmote”, o altă culoare cu mare impact la public.

Mircea Geoană

Slogan: “Împreună învingem”

Mircea Geoană profită de criza economică pentru a marşa puternic pe soluţia de stânga. El este al poporului, pentru popor şi împreună cu poporul va învinge. Avem aici şi o tentă a la Băsescu, de răzbunare pe opozantul politic. Împreună îl vom da jos pe dictatorul care a dus ţara la dezastru.

Ca să ne convingă şi mai mult cât de socialist este, Geoană nu se sfieşte să arate mult roşu în bannerele şi panourile de campanie. Dacă mai punem la socoteala cravata roşie şi urechile ce amintesc de tovarăşul Ceauşescu, tabloul este complet.

Crin Antonescu

Sloganuri: “Scoatem România din criză” “Revoluţia bunului-simţ”

Mesajul liberalilor este puţin ipocrit, având în vedere că în momentul declanşării crizei erau la guvernare alături de PD-L, iar prim-ministru era Călin Popescu Tăriceanu. Probabil că prin aceasta vor să se disculpe şi să arunce vina asupra actualilor adversari politici.

Chestia cu revoluţia bunului-simţ vrea să sugereze diferenţa dintre bădărănia lui Băsescu şi rafinamentul şi elitismul specific liberal al lui Antonescu. Totodată poate fi interpretată şi din perspectiva alegătorului, ca prin votul acordat candidatului pnl-ist, să dea dovadă de un bun-simţ revoluţionar.

Din punct de vedere al graficii se respectă combinaţia de galben-albastru prezentă şi în sigla de partid a liberalilor, textul “Revoluţia bunului-simţ” este încadrat într-un chenar ce sugerează o ştampilă, iar Crin Antonescu este prezentat într-o atitudine ce-i conferă o anume prestanţă ce aminteşte de Tăriceanu în situaţii similare.

Sorin Oprescu

Slogan: “Hai România!”

Oprescu mi se pare total neinspirat cu acest mesaj electoral, care aminteşte mai mult de fotbal decât de politică şi guvernare. Îndemnul de tip pompieristic ilustrează cu succes maniera în care a condus până în prezent Oprescu capitala, în calitate de primar.

Culoarea folosită de independentul Oprescu este un albastru deschis, un bleu ca cel de pe steagul Israelului, iar sigla electorală este o stea cu şapte colţuri într-un cerc. Sigla a fost concepută se pare de un evreu şi are anumite semnificaţii esoterice.

Corneliu Vadim Tudor

Slogan: “Jos Mafia! Sus Patria!”

Vadim este el însuşi la fel de expirat ca şi sloganul cu care a defilat în întreaga sa cariera politică. Mesajul său se vrea a fi unul naţionalist, de apărare a naţiunii şi refacere a României Mari, dar prin atitudinea sa liderul PRM a discreditat acest ideal şi l-a împins în derizoriu. De asemenea nu a precizat niciodată din cine este compusă “Mafia” de care tot vorbeşte.

George Becali

Slogan: “Credinţă, nădejde şi dragoste”

Personal nu am văzut pe afişele electorale ale latifundiarului de Pipera sloganul de campanie, pe ele scriind doar “Becali preşedinte”, un slogan pe măsura unui narcisist, megaloman şi infatuat ca nea Gigi. Dar pentru că acest slogan era prezent şi pe afişele celorlalţi candidaţi, m-am gândit să cercetez puţin şi am aflat şi mesajul oficial cu care Gigi becali şi-a inaugurat campania.

Este un mesaj creştin ortodox, tipic pentru Becali. Nu prea îmi este clar ce caută dragostea în politică. Dar mă rog…

Este prezentă şi sigla PNG-CD, steaua cu 8 colţuri şi culoarea verde care aminteşte de mişcarea legionară din România.

Eduard Manole

Sloganuri: “Vă dau ţara înapoi!” “Sunt român şi nu sunt de vânzare!” “România pentru români”

Candidatul independent Eduard Manole visează să transforme România într-un paradis fiscal. Mesajul său aminteşte de celebrul “Nu ne vindem ţara!” de la începutul anilor ‘90. Are o tentă naţionalistă şi pune accentul pe revoluţia în plan economic mai degrabă decât social, politic sau legislativ. Nu ştim însă ce economie prefigurează: centralizată, de tip comunist, sau capitalistă?

Constantin Rotaru

Slogan: “România mea, a ta, a noastră!”

Constantin Rotaru este reprezentantul politic al nostalgicilor comunişti. Mesajul este cam slab şi nu prea sugestiv pentru orientarea politică a domniei sale. Pe scurt poate fi rezumat la “România trebuie să fie a întregului popor, în frunte cu mine”.

Sigla reprezentând un soare stilizat întăreşte ideea de comunism.

Remus Cernea

Slogan: “Gândeşte îndrăzneţ!”

Remus Cernea, cel mai atipic candidat la funcţia de preşedinte al României, este reprezentant al Partidului Verde de factură ecologistă. După cum se ştie ecologismul, ca produs de import, este un fel de comunism “re-branduit”.

Dacă privim sloganul din perspectiva alegătorului, chiar este o gândire îndrăzneaţă să votezi un preşedinte cu părul lung, cu barbă, care locuieşte cu părinţii, este întreţinut de aceştia şi care de curând ameninţa că îşi dă foc în faţa sediului TVR pentru că i se refuzase candidatura la preşedinţie.

Dacă privim din cealaltă perspectivă, de asemenea, candidatul are o gândire foarte îndrăzneaţă, dacă speră să devină preşedinte.

Pe afişe apare, normal, mult verde iar sigla este un fel de floarea-soarelui în stilul celor de pe etichetele sticlelor de ulei comestibil.

Sunt foarte curios care dintre aceste campanii ale candidaţilor, va avea mai mult impact asupra alegătorilor. Abia aştept ziua de duminică 22 noiembrie!

Mir-cea Geoa-nă şi po-po-rul! Mir-cea Geoa-nă şi po-po-rul!

V-am trădat dar tot comunist sunt!

Dacă steaua mea avea 8 colţuri mă vota şi Becali!

Să moară duşmanii mei!

Eu am panouri mobile că-s mai şmecher!

Băse e ochiul care veghează peste tot

Fiecare stâlp cu prostănacul său!

Ce să fac dacă n-am altă replică?

Ce mă nu ştiţi cine e Becali?

He, he ,he, tot io sunt beeei!

Uite atâta să-mi crească nasul dacă vă mint!

5 la 1 Jiji, te-am luat!

Justiţiarul neînfricat sau B de la Băsetta

Eu sunt băiat finuţ nu ca bădăranul ăla!

Hai că io sunt pe mai multe blocuri ca Oprescu!

Şi ce cap frumos răsare, nu-i al meu! Al meu e oare?!

Tot înainte, că înainte era mai bine!

Să mor io dacă vă mint!

Nu contează cât de lung am părul, important e că sunt îndrăzneţ!

Birocraţia comunistă e nemuritoare

Oricât de mult capitalism sălbatic am pompa în România şi oricâţi “crini”, “patrici” şi “tăricei” ar răsări în marea şi minunata grădină a patriei, vechile metehne comuniste se pare că nu vor pieri niciodată.

De curând am primit prin poştă o recomandată de la Ministerul Finanţelor, mai precis Administraţia Financiară Sector 2, Direcţia taxe şi impozite,  conţinând o decizie pentru restituirea unei mici părţi din impozitul pe venit, plătit anticipat, pentru anul 2008.

Asta pentru că sunt băiat bun şi muncitor şi am muncit din greu pe bani puţini. Şi deşi nu aveam decât o singură sursă de venit şi lucram doar în baza unui contract de cesiune a drepturilor de autor, am depus conştiincios, prin poştă şi pe banii mei, declaraţia specială de venit, celebrul formular 200.

Aşa cum făcusem şi în alţi ani, am fost la Trezoreria sectorului 2 să-mi ridic banii. O sumă mică, doar 40 de RON, dar foarte importantă pentru mine, având în vedere situaţia mea actuală.

Acolo era lume puţină şi la ambele ghişee pentru restituiri, nu era nimeni, nici la rând nici pe partea cealaltă. Cu toate acestea, tipa căreia i-am făcut semn să vină la ghişeu de la biroul la care stătea, mi-a spus că ceea ce am primit eu este doar decizia de impunere şi trebuie să mă duc la sediul din C.A Rosetti, pentru a mi se da înştiinţare, urmând apoi să fiu programat pentru restituirea banilor.

Din experienţa anilor trecuţi, ştiam că în C.A. Rosetii se fac operaţiuni numai pentru persoane juridice, deoarece mai fusesem acolo odată şi mă trimiseseră la sediul din strada Avrig. Aşa că i-am spus funcţionarei acest lucru încercând să-mi păstrez calmul.

Duduia o întreabă ceva pe o colegă de alături şi îmi spune că trebuie să merg la sediul din strada Avrig, pentru a primi înştiinţarea. Am plecat într-acolo, nu înainte de a-mi exprima admiraţia pentru minunatul sistem birocratic şi extraordinara organizare din Ministerul de Finanţe.

La sediul din Avrig, ce credeţi că-mi spune domniţa de la ghişeu după ce am aşteptat-o să se întoarcă din pauza de recreere? Aţi ghicit! Trebuie să merg la sediul din C.A. Rosetti pentru înştiintare şi programare, care poate fi făcută pe loc, sau la o dată ulterioară.

Nu mai pun la socoteală faptul că la sediul din C.A. Rosetti, dacă nu ajungi până la ora prânzului, trebuie să aştepţi afară două ore, cât timp au ei pauză.

Deci să recapitulăm. Mi s-a reţinut impozitul pe venit la sursă, în anul 2008, firma plătind anticipat suma respectivă. Eu, băiat conştiincios, declar venitul pe anul respectiv şi trimit declaraţia prin poştă (taxa 5 RON) .  Asta pentru că anul acesta ministerul nu mai suportă cheltuielile de expediţie a declaraţiilor fiscale. Administraţia Financiară îmi trimite tot prin poştă o recomandată, pe care am ridicat-o cu buletinul, după ce am stat la una din cozile Poştei Române, care se mişcă ca melcul.  Recomandata conţine declaraţia de impunere pentru regularizarea plăţilor pe anul trecut. Cu această declaraţie, trebuie să mă duc înapoi la Administraţia Financiară, cea care a emis-o, pentru a mi se da o înştiinţare de plată şi o programare la Trezorerie, cu toate că anul trecut am fost direct la Trezorerie, fără să mai fie nevoie de înştiinţare. Şi toate astea pentru 40 de RON amărâţi.

Ce să mai zic? Mai am puţin şi încep şi eu să scriu România cu doi de “r” şi cu “a” în loc de “â”.

Update: Am fost şi la sediul din strada C.A. Rosetti. Doamna de la ghişeu mi-a spus imediat că banii vor fi trimişi automat prin Poşta Română. I-am explicat că, în declaraţia de venit, am optat pentru plata în numerar la trezorerie. Mi-a răspuns că nu depinde numai de mine cum se face plata, deoarece lor li se impun nişte reguli (??).

Am reuşit cu greu să-i explic şi ce mi-au spus celelalte colege ale ei, pentru că m-a întrerupt de mai multe ori cu întrebarea: “Cine v-a spus?” În final a mai verificat o dată în calculator, după care mi-a dat răspunsul final: “Sumele mai mici de 150 RON se restituie automat prin mandat poştal.”

Oare de ce nu mi s-a spus de la început acest lucru şi a trebuit să fac trei drumuri aiurea?! Acum mă rog la Dumneazeu ca Poşta Română să îmi trimită banii în mai puţin de un an, să nu piardă mandatul şi să nu uite să îmi trimită avizul de primire a mandatului, cum am mai păţit şi alte dăţi.

Avanpostul groazei

Ce post de televiziune poate fi numit cel mai bine avanpostul groazei, dacă nu Pro TV? Ştirile de la ora 5 au devenit totuna cu ştirile de la ora 13, care sunt totuna cu ştirile de la ora 19 şi de la 23.30 şi aşa mai departe.

De obicei caut cât pot să evit emisiunile de ştiri, dar azi am făcut înadins şi m-am uitat cap-coadă la ştirile de la ora 5. Scopul a fost să fac o statistică a celor mai des folosite cuvinte în această emisiune. Şi uite ce a ieşit:

omor (10 ori), cuţit (10 ori), spital (8 ori), puşcărie (7 ori), înjunghiat (6 ori), tăiat (5 ori), criminal (4 ori), vinovat (4 ori), băutură (4 ori), caz (4 ori), sânge (3 ori), cumplit (3 ori), groază (3 ori),  sicriu (3 ori), sinucidere (3 ori), răposat (3 ori), suspect (2 ori), nenorocire (2 ori), viol (2 ori), explodat (2 ori), ucis (2 ori), îngrozită (2 ori), sugrumat (2 ori), povară (2 ori), profanat (2 ori), traumatizat, victime, crimă oribilă, moarte, îngrozitor, halucinant, scandal, pericol, şocată, accident teribil, bubuitură puternică, otrăvit, necazuri, intoxicaţie, distrugere, nefiresc, satana, tragedie, durere, prăpădit, cancer, intoxicat, doliu, incendiu, iubire sângeroasă, disperată, mormânt, criză, neajunsuri, spânzurat, dramă, sinistru, exasperat, răni grave.

Acum, numai citind această listă “înfiorătoare” de cuvinte, nu-i aşa că începe să vă ia durerea de cap, să vă cuprindă panica şi depresia?

Cred că este clar pentru toată lumea că Pro TV nu transmite informaţii, ci caută să inducă în psihicul telespectatorilor anumite emoţii negative, menite să-i tulbure şi să le distrugă echilibrul interior.

Banc misogin

Ion se uită peste gard şi îl vede pe Gheorghe că îşi bate nevasta.
- Ce faci măi Gheorghe?
- Uite, repar maşina de spălat!

Manipularea prin imagine

Manipularea prin imagine este foarte subtilă şi este foarte greu se sesizat pentru o persoană obişnuită. Asta pentru că decodificarea mesajului ascuns se face la nivel subconştient.

Priviţi imaginea de mai jos postată pe site-ul stirileprotv.ro.

Mesajul textual este “Ioan Luchian Mihalea – un soţ iubitor şi un tată exemplar”. Până aici nimic de obiectat. Mesajul e unul pozitiv şi probabil în concordanţă cu realitatea. Nu mă îndoiesc că artistul român asasinat în propria locuinţă în urmă cu câţiva ani, a fost un soţ bun şi un părinte exemplar.

Ne-am aştepta în mod normal, ca acest text să ilustreze o fotografie în care regretatul muzician să apară împreună cu soţia sau cu fiul său. Dar dacă ne uităm la imagine vom observa o contradicţie şi o incongruenţă vizibilă cu mesajul text anterior. Ioan Luchian Mihalea afişează un zâmbet pervers, iar gestul său aminteşte de semnele discrete pe care le fac homosexualii când sugerează o partidă de sex oral. În plus, pe fundal apare o femeie mai în vârstă, ce poate simboliza autoritatea maternă, care se află în spatele artistului.

Ce concluzie tragem de aici? După cum se ştie subconştientul nu are capacitatea de discriminare. Între orice informaţie pe care o primeşte şi una ulterioară, sau deja existentă în memorie, acesta pune semnul egal. Deci în subconştient va apărea: tată exemplar = soţ iubitor = homosexual = pervers = imatur.

Prim urmare mesajul decodificat va fi: “Homosexualii, perverşii şi imaturii sunt soţi iubitori şi taţi exemplari”.

Extrem de subtil şi foarte eficient, nu-i aşa?

Presimt că va fi cutremur

De câteva zile tot am sentimentul că se va întâmpla ceva. Din când în când, simt în tot corpul vibraţii, sau să obiectele din jurul meu vibrează şi în minte îmi apare brusc ideea iminenţei unui cutremur.

Nu am dat prea mare importanţă acestui lucru, deşi s-a mai întâmplat să am astfel de “premoniţii” în care am simţit sau am visat că este un cutremur şi a doua zi am auzit că acesta s-a produs în Indonezia, Iran, sau pe unde au mai fost catastrofe majore. S-a întâmplat să “simt” şi câte un cutremuraş mai mic de pe la noi din Vrancea.

Ce mă pune pe gânduri este faptul că în această dimineaţă am constatat că la mine pe blog au ajuns mai multe persoane care căutau pe Google termeni ca “cutremur în Vrancea”, “cutremur 2009″ sau “Ioan Istrate”. Am căutat pe Google să văd dacă s-a produs vreun eveniment de acest gen pe undeva, dar… nimic.

Să fi presimţit şi alţi oameni că va fi cutremur? Sau ruşii experimentează vreo armă psihotronică pe noi şi ne implantează în minte gânduri panicarde!?

Femei, nu toleraţi misoginii!

Toleraţi homosexualii, toleraţi ţiganii, toleraţi nesimţiţii, toleraţi orice, dar să nu cumva să toleraţi misoginii!

Misoginii, această nouă şi deosebit de periculoasă minoritate, care nu trebuie tolerată sub nicio formă.

Aşa cum reiese din imagini, comunitatea misoginilor are reprezentanţi de seamă: Ştefan Bănică Jr., Direcţia 5, Kumm ş.a.

Câţi bani merită să bagi într-un aparat foto?

Am citit undeva că o fotografie reuşită înseamnă 70% lumină, 25% fotograf şi 5% tehnică. Deci partea de aparat contează cam 5%, restul fiind determinat de calitatea luminii şi priceperea fotografului.

Atunci mă întreb, de ce oare cheltuie fotografii, mai mult sau mai puţin profesionişti, mii şi mii de euro sau dolari pe aparate cu care de multe ori fac fotografii comparabile cu cele făcute de un banal telefon mobil?!

Am comparat trei fotografii: una de pe blogul acestei domniţe şi alte două făcute de mine. Prima, cea găsită pe blogul amintit, este făcută cu un Canon EOS 1Ds Mark III, un aparat ce costă (doar body) în jur de 30.000 RON. A doua este făcută de mine, cu un aparat Canon EOS 1000D, care costă de 18 ori mai puţin. Iar a treia, cu un aparat compact Fuji Finepix S5700, aproximativ de 50 de ori mai ieftin ca primul.

Privind fotografiile de mai jos mă întreb din nou: Merită să dai atâţia bani pe un aparat, cu care să faci poze cam de aceeaşi calitate (sau chiar mai slabe) ca şi cele făcute cu un aparat mult mai ieftin?

Canon EOS 1Ds Mark III

Canon EOS 1000D

Fuji Finepix S5700

RedTube şi YouPorn nasc monştri pe Internet

Deja tot mai multă lume ştie că se potobţine mii de accesări folosind pe post de cuvinte cheie doar redtube şi youporn. Asta pentru că toată puştimea de la noi sau de pe glob belesc toată ziua şi toată noaptea ochii în monitor în căutare de pornche, păsărici, ţâţe şi toate aberaţiile posibile în materie de sex.

Mă uit zilnic să văd şi eu că blogul meu este citit de persoane culte, elevate aşa ca HRP (Horia Roman Patapievici), Pleşu sau Cărtărescu şi peste ce dau: “cum să faci laba”, “fac laba de plăcere”,” fac laba în fiecare zi”, “ce se întâmplă dacă faci laba”, “femei care fac laba la bărbaţi”, “copii fac laba”, “cum cunoşti oamenii care fac laba” (:lol:), “laba in fata lui mama”, “vreau sa fac laba perfectă”. Asta fiind doar o mică, foarte mică parte dintr-o listă imensă pe care am acumulat-o în câteva luni.

În ultimul timp am găsit câteva căutări care mă cam pun pe gânduri. Deja intrăm în domeniul patologiei şi al infracţionalităţii. Ce ziceţi de: “cinci bărbaţi fut o copilă”, sau “filme porno cu părinţi care isi fut copii”?