Prima pagină > Părerea mea > Mecanismul de conservare a prostiei I

Mecanismul de conservare a prostiei I


Am citit undeva odată, că majoritatea oamenilor de pe pământ, ar prefera mai degrabă să moară, decât să gândească singuri.

Eu vin şi adaug că, dacă ar exista „Biblia proştilor”, în ea ar scrie cu siguranţă: „Iubeşte-ţi prostia ca pe tine însuţi!” Pentru că oamenii sunt atât de ataşaţi de propria prostie, încât ajung să se identifice cu ea şi orice încercare de depăşire a acestei stări, este echivalentă, pentru ei, cu o moarte simbolică.

Mai precis, cum se manifestă acest fenomen? Păi, orice încercare din exterior de efectuare a unui „upgrade la creieraş” este întâmpinat cu un val de refuzuri şi ostilitate faţă de sursa de inteligenţă exterioară. Principalii catalizatori ai mecanismului de conservare a prostiei, sunt lenea şi autosuficienţa.

Practic, dacă orice discuţie iese din banalul cotidian, având alt subiect decât cele de genul, ce telenovele mai sunt pe la televizor, ce a mai făcut Magda Ciumac, ce a mai mâncat copilu’ aseară, ce ne-am mai luat de la supermarket, sau cum s-a terminat meciul dintre Steaua şi n-are-importanţă-cine, este imediat întreruptă. Fie pur şi simplu prin schimbarea subiectului fără niciun preaviz, fie prin iniţierea unei discuţii cu o altă persoană, care nu „face pe deşteapta”, sau, atunci când există sinceritate, folosind replica: „Opreşte-te, că mă doare capul de atâta vorbărie”!

Această replică, este dovada sigură că individul respectiv, a ajuns la punctul în care, l-ai obligat să gândească şi mecanismul de conservare a prostiei a intrat în funcţiune.

Care sunt subiectele indezirabile, ale iubitorilor de ignoranţă? Păi, în primul rând orice subiect legat de filosofie, de sensul vieţii, de înţelegerea lumii în care trăim. Apoi mai sunt cele legate de anumite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, care fac tot mai mult parte din viaţa noastră atât la serviciu cât şi acasă. Doar acestea sunt subiectele care li se par vorbărie lungă şi obositoare, pentru că, în cazul banalităţilor atât de iubite de ei, discuţia poate dura ore în şir fără să le obosească mintea.

Va urma…

  1. miercuri 27 August, 2008 la 8:55 pm

    Desi am mari indoieli in legatura cu teoriile „autoconservarii”, crezind mai degraba intr-un mecanism de autoaparare al individului, de reactie la stimulii exteriori, cred totusi, ca remarca este destul de bine tintita, doar ca ai uitat un subiect care da poate cele mai mari „dureri de cap”: politichia😛 Cum incerci sa-i arati cuiva ca lucrurile nu stau deloc asa cum se prezinta a fi, asa cum le recepteaza simturile, esenta lor fiind nitel mai… obscura, brusc, il loveste o migrena cumplita 😉

  2. dantanasescu
    joi 28 August, 2008 la 12:10 pm

    Problema în politică e că, pe oamenii de acolo, nici măcar nu îi interesează cum stau lucrurile, cu atît mai puţin să priceapă ceva.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: