Prima pagină > Părerea mea, Revoltător > O lume ipocrită

O lume ipocrită

miercuri 22 Octombrie, 2008 Lasă un comentariu Go to comments

Din anumite puncte de vedere, regimul comunist mi se pare mai uman, decât cel în care trăim astăzi. Mă refer la aspectul care priveşte siguranţa vieţii omului de rând, cu referire în special la problemele grave de sănătate.

Îmi aduc aminte, că în urmă cu mulţi ani, în plin regim ceauşist, când eram elev la şcoala generală, aveam o colegă micuţă, slabă, cu ochelari, care avea mereu faţa palidă, buzele şi unghiile vinete, iar pe mîini avea pete roşii-vineţii. Era bolnavă de inimă.

Părinţii ei au făcut demersurile necesare şi în scurt timp, colega noastră, a plecat în Franţa sau Anglia, nu îmi amintesc bine, pentru operaţie. Peste câteva săptămâni, s-a întors vindecată şi am putut să mergem toată clasa, să o vizităm acasă.

Totul s-a desfăşurat firesc, cu bani de la stat, fără articole scrise în presă, sau aparăţii la televizor, ori apleluri umanitare, colecte în conturi special deschise sau alte acţiuni pseudo-umanitare.

Zilele acestea, o colegă de la serviciu, pe numele ei de alint Dănuţa, a venit cu propunerea să iniţiem o campanie la postul nostru, pentru ajutorarea unei tinere fete, studentă în anul II la actorie, care suferă de leucemie şi are nevoie de un tratament în Turcia. Suma de care are nevoie, este în jur de 100.000 de euro din câte am înţeles. O parte din aceşti bani, au fost strânşi prin campania iniţiată de actriţa Maia Morgenstern, care dealtfel, a suportat şi până acum, personal,  o mare parte cheltuielile  fetei, cauzate de boala de care suferă.

Datorită vieţii pe care o ducem, a hranei pe care o înghiţim, a poluării de toate felurile, astfel de cazuri sunt tot mai frecvente. Şi de fiecare dată, se fac campanii şi apeluri umanitare, la care se aşteaptă răspuns tot de la cei amărâţi, cu venituri modeste, banii se strâng greu şi de multe ori ajung prea târziu la cei care au nevoie de ei.

Deci, cum să nu fiu scârbit, când chiar în seara asta, văd la televizor, cum mari afacerişti din fotbal, cum e cazul lui Mitică Dragomir, pierd la cazino, într-o singură noapte, sume în jur de 800.000 – 900.000 de euro, bani cu care ar putea fi salvate 8 – 9 studente la actorie bolnave de leucemie. Plus de asta, ştie cineva cât timp se poate întreţine un om obişnuit cu banii ăştia? Vă spun eu: la un salariu de 300 de euro pe lună, poţi trăi, cu banii risipiţi de nea Mitică pentru câteva ore de distracţie, mai bine de 222 de ani!!! Nu de mult, era prin „Bamboo” un papiţoi, care se afişa cu un telefon Vertu care valorează în cam 100.000 de euro, adică exact cât are nevoie biata fată pentru tratament.

Dar vorbim, desigur, despre democraţie, progres, libertate, civilizaţie, umanitarism. Eu le-aş numi pe toate cu un singur cuvânt: CĂCAT!!!

Atât valorează o viaţă umană?

Atât valorează o viaţă umană?

  1. joi 23 Octombrie, 2008 la 12:47 pm

    da…cacat aurit sau imbuteliat. Ca doar saracia nu ne inconjoara la tot pasu…

  1. marți 24 Februarie, 2009 la 11:35 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: