Prima pagină > Politică, Părerea mea > Avem criză la comandă! Ce culoare doriţi?

Avem criză la comandă! Ce culoare doriţi?

Miercuri 5 Noiembrie, 2008 Lasă un comentariu Go to comments

Pe timpul dictaturii comuniste, hotărârile se luau în „unanimitate” prin decret prezidenţial. Ceauşescu decreta, sau doar făcea un gest cu mâna şi lacheii săi se puneau imediat pe treabă, iar poporul se supunea fără crâcnire.

Cam în acelaşi fel stau lucrurile şi astăzi, pe plan mondial, când, asemeni Demiurgului care a spus „Să fie lumină!” şi pe dată s-a făcut lumină, „Marele Păpuşar Mondial” a spus, „Să fie criză mondială!” şi „pe dată se făcu o criză, de puteai să o tai cu cuţitul”.

Când spun Marele Păpuşar Mondial, nu mă refer la vreun preşedinte-marionetă, pus în fruntea guvernului unei mari puteri, ci la elita mondială care dirijează omenirea din umbră.

Despre criza americană, nu se vorbeşte de azi sau de ieri. Este un proces care durează de ani de zile şi care a fost tratat pe larg în presa occidentală, în tot acest timp. Nu este o criză acută, ci mai degrabă prăbuşirea unui sistem din cauza propriei putreziciuni şi decadenţe.

Ce cred eu că se întâmplă de fapt? Păi, cred că „Unchiul Sam” procedează asemeni escrocului, care, după ce se ghiftuie la restaurant până nu mai poate, iese pe uşa din dos şi lasă prietenii să plătească în locul său. În cazul de faţă prietenii sunt statele în care se încearcă instalarea crizei cu orice preţ, pentru a putea plăti oalele sparte de americani, scuza fiind, bineînţeles, efectul de recul datorat globalizării economiei.

Spre exemplu, în România, până nu demult se vorbea aproape zilnic în presă despre nemaipomenita creştere a vânzărilor la automobile, nu numai second-hand, ci culmea, automobile noi şi foarte multe de lux. Şi iată că brusc, peste noapte, fabricile româneşti îşi diminuează activitatea, de teamă să nu rămână cu stocuri nevândute. Ce să faci, dacă-i ordin de sus, ne supunem!

La fel se vorbea şi despre euforia cumpărăturilor în hypermarketuri, la români, ca să nu mai vorbesc de febra creditelor de nevoi personale. Oare într-o societate lucrurile se pot schimba chiar aşa, peste noapte şi asta „în mod natural”, fără ca cineva să primească „ordin de sus”? Nu prea cred!

Marioneta s-a schimbat, păpuşarul e acelaşi...

Marioneta s-a schimbat, păpuşarul e acelaşi...

Anunțuri
  1. HD
    Miercuri 5 Noiembrie, 2008 la 3:38 pm

    o sa murim de foame!e clar!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: