Prima pagină > Părerea mea, Social > Mentalităţi care ne fac un popor de căcat

Mentalităţi care ne fac un popor de căcat


Asta e, n-ai ce să faci!

Este atitudinea fatalist-mioritică în faţa provocărilor vieţii ilustrată atât de bine în balada naţională cu cei trei ciobănei şi oaia vorbitoare. Atitudine de ratat care pierde bătălia înainte ca ea să înceapă. Resemnarea în faţa sorţii este compensată de laşitate şi perfidie. Românul se pleacă în faţa celui mai tare decât el, dar pe la spate, pe căi ocolite, încearcă să se „scoată” cumva.

Mai demult lucram la o firmă unde patronul încălca frecvent drepturile angajaţilor. Mai erau două zile până la Crăciun şi respectivul nu părea să aibă de gând să ne dea salariile. Toţi bombăneau pe la spate, dar nimeni nu avea curajul să-i spună în faţă ce îl doare. Mi-am asumat eu acest risc şi am vorbit în numele colectivului. Cei de faţă în loc să mă susţină au început să mă ironizeze şi să-i ţină partea patronului. Adică ceva de genul, „numai ţie ţi-e foame, nouă nu”. Până la urmă ne-am luat banii înainte de sărbători. Cei care fuseseră laşi şi ironici la adresa mea erau cei care făceau frecvent ciubucuri şi îl furau pe respectivul patron. Exact cum spuneam mai sus!

Merge şi aşa.

Această lozincă face ca produsele româneşti să fie ocolite şi apreciate negativ până şi de cei care le produc, adică de noi. Aşa se face că economia românească nu a scos pe piaţă niciodată produse competitive pe plan internaţional. România este încă una din ţările care trăieşte în special din exportul de materii prime şi de mână de lucru ieftină pentru străini. „Merge şi aşa” este deviza patronilor şi managerilor de la noi care în locul exigenţei şi profesionalismului preferă amatorismul, improvizaţiile şi cârpelile. Din păcate asta este valabil la toate nivelele societăţii în care trăim.

Noi muncim, nu gândim!

Este o mentalitate adânc înrădăcinată în conştiinţa colectivă de perioada comunistă, în care intelectualul era prezentat în toate creaţiile artistice ca un personaj negativ, ca un balast social, un parazit care trăieşte pe spinarea proletarului stahanovist, ce realizează „cincinalul în patru ani”. Că aşa stau lucrurile au dovedit-o, imediat după decembrie 1989, mişcările de stradă sub acestă deviză, care considerau intelectualii cauza tuturor relelor în societate. Aşa este şi astăzi, în toate firmele, companiile şi instituţiile, unde cei care gândesc, care vin cu inovaţii, cu soluţii inteligente, sunt daţi la o parte, pentru a face loc mediocrilor, care folosesc metode învechite, care muncesc prost şi încet, dar… muncesc. Mult şi prost, dar muncesc. „Creierele” pleacă peste hotare unde aduc progres tehnologic în ţările respective, iar noi rămânem în continuare ţară bananieră.

Dacă eu fur mai puţin decât tine, sunt nevinovat.

Aşa gândesc cei care cred că, dacă un parlamentar fură sute de mii de euro, ei pot fura liniştiţi câteva sute, fără ca legea să îi condamne. Este cazul micilor slujbaşi publici, care iau şpagă, al celor care sunt prinşi de controlor în tramvai fără bilet, al micilor găinari care fură de la firma unde lucrează. Toţi aceştia nu îşi dau seama, că un furt, oricât de mic, tot furt rămâne şi dacă toţi procedăm aşa, până la urmă „ne furăm singuri căciula”.

Fiecare e liber să trăiască aşa cum vrea.

Asta ar putea fi adevărat până la un punct. Dacă însă „stilul tău de viaţă” îi afectează negativ pe cei din jur şi contribuie la degradarea societăţii, atunci nu mai este chiar aşa de OK. Libertatea absolută nu există, iar o societate fără reguli duce la anarhie. Acest mod de a gândi, în care nu te interesează ce face cel de lângă tine, a dus la distrugerea simţului comunităţii, la atomizarea societăţii şi la reducerea dramatică a numărului relaţiilor umane autentice, acestea fiind înlocuite cu cele bazate pe ipocrizie, interese şi false altruisme. Totodată valorile naţionale şi tradiţiile au fost date uitării, făcând loc cosmopolitismului, mercantilismului şi consumerismului capitalist.

Aş mai putea să înşir multe astfel de „lozinci” care ne dirijează viaţa zi de zi şi ne pecetluiesc destinele, dar pentru asta ar fi nevoie să scriu o carte. 🙂

Anunțuri
  1. Luni 2 Martie, 2009 la 2:17 am

    Interesant ce zici tu. tin sa mentionez un lucru, referitor la ultimul punct atins de tine, si anume cel al libertatii. Un coleg de-al meu spune urmatoarele:” Libertatea ta se termina unde incepe libertatea mea”. Altceva ..nu mai am de zis:P. Nu vreau sa repet ideile tale:P

  2. Luni 2 Martie, 2009 la 8:55 am

    Nu mai am de adăugat decât un link: 10 motive pentru care românii sunt un popor de rahat.

  3. Marți 3 Martie, 2009 la 7:24 pm

    Bai voi chiar nu aveti ce vb?

    • dantanasescu
      Marți 3 Martie, 2009 la 7:40 pm

      Băi, ăsta e un blog. E blogul meu şi scriu ce vrea pula mea pe el. Dacă tu ai ceva mai bun de făcut, de ce stai să îl citeşti? Şi mai lasă prescurtările că nu eşti pe messenger!

  4. HD
    Vineri 6 Martie, 2009 la 8:45 pm

    uite de asta vreau eu sa emigrez asap!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: