Prima pagină > Fapt divers > Socializăm sau WTF???

Socializăm sau WTF???


Astăzi am susţinut ultimele două examene din acest an: „Conceperea şi elaborarea ziarului” şi „Drept constituţional comparat”. Pentru că am avut ambele examene cu acelaşi profesor, am reuşit iarăşi performanţa să terminăm în două ore în loc de patru, cât era limita de timp.

Prin urmare, având în vedere momentul istoric în care ne aflam şi faptul că am ieşit mai devreme, au apărut diverse idei, cum că ar fi cazul să mergem la un suc, o bere, ceva, la o terasă de prin zonă.

După aproximativ o jumătate de oră, în care am parlamentat, cine merge, cine nu merge, cine are bani şi cine nu, ba că hai să mergem, ba că voi mergeţi sau nu, fiecare a început, pe rând, să-şi dea seama că are altceva de făcut sau nu ştiu ce nu-i convine. Deci unul câte unul au renunţat.Ba mai mult, au mai venit şi controlorii pe tramvai şi au amendat doua tipe, aşa că s-au risipit şi ultimele speranţe.

Problema e că aşa se întâmplă cam de doi ani la facultate. Nu pot să-mi explic alţii cum reuşesc să socializeze în mediile prin care se învârt, pentru că eu unul reuşesc destul de rar să iniţiez sau să iau parte la astfel de acţiuni şi întâlniri în cadru „neoficial”. La noi se porneşte, la început, cu mult entuziasm, după care fiecare consideră că e mai bine să fugă acasă şi să piardă timpul pe messenger. Unii nu au chef nici măcar să vină la examene, considerând că statul acasă şi socializarea online sunt mai interesante.

Culmea e că şi la serviciu, vinerea trecută, s-a întâmplat cam la fel. După ce am aflat că am fost „lucraţi” şi ni se va închide  într-o oarecare măsură „prăvălia”, am avut o iniţiativă spontană să plecăm de la muncă şi să mergem cu toţii la o bere prin centru. Asta mai ales pentru că mulţi dintre noi îşi vor pierde în viitorul apropiat statutul de colegi de serviciu.

Pentru că eu şi alţi câţiva  mai mai aveam ceva de lucru, ceilalţi  ne-au aşteptat vreo 40 de minute, după care fetele, plictisite, au plecat primele. Apoi cei rămaşi au considerat că e mai interesant să înceapă un joc în reţea iar alţii ori nu se simţeau bine ori nu aveau bani.

Când am plecat şi eu în sfârsit am găsit fetele în parc aşteptând venirea restului (??) de colegi. Văzând care e situaţia şi pentru că aveam mult de învăţat pentru a doua zi am renunţat şi eu îndreptându-mă spre casă. Nici azi nu am aflat ce s-a întâmplat, dacă a mai fost cineva sau nu.

După toate acestea mă întreb, oare de ce este atât de greu să socializezi în România?! De ce naiba acest lucru se face doar în bisericuţe foarte mici şi exclusiviste, care se destrama imediat ce intervine ceva care îi separă (plecarea de la locul de muncă, terminarea facultăţii etc) pe indivizii până mai ieri ţinuţi împreună de împrejurări? Dacă în mediul online totul e super tare şi OK, când vine vorba de întâlnirea faţă în faţă în carne şi oase, apar ezitările, temerile, interesele divergente… 😦

Aş vrea totuşi să cred că nu este aşa.

Anunțuri
  1. Duminică 14 Iunie, 2009 la 10:06 pm

    daca vrei sa socializezi,te invit la galati sa facem o bauta pana ne chisham pe noi.

    • dantanasescu
      Luni 15 Iunie, 2009 la 10:02 am

      Eu m-am referit la acestă problemă privită ca fenomen social. Să nu se înţeleagă de aici că sunt disperat după socializare. Mă mai duc şi eu , dar mai rar, pe la o terasă, dar aici era vorba de colectivele create la facultate şi la muncă. Problema e că nu prea sunt… colective.

      PS: Hai mey, chiar aşa?! Până ne chişăm pe noi???

      • Marți 16 Iunie, 2009 la 8:15 pm

        Pana cand vrei tu bautura sa curga din plin .stii vorba aia „sa cante muzica si sa danseze fetele!”:D

  2. eliza
    Luni 15 Iunie, 2009 la 9:47 pm

    Unde sunt zilele in care chiuleam cu toata grupa de la cursul de macroeconomie ca sa mergem sa vedem un film de Kusturica?

    • dantanasescu
      Marți 16 Iunie, 2009 la 10:12 am

      Am prin şi eu vremuri d-astea dar eram la liceu şi mergeam la filmele lui Dan Piţa. 🙂

  3. Marți 16 Iunie, 2009 la 10:27 am

    Si eu am trecut prin faze dinastea in liceu, desi am ramas cu cateva prietene foarte bune cu care ma vad si acum (mai rar, ca una e la tara, alta la giurgiu, eu in bucuresti). Acu, de cand cu facultatea, suntem mult mai uniti. Doar ca suntem cel mai motivati atunci cand credem ca picam un examen sau cand lipsim intentionat de la el sau de la vreun curs.

    …si da, suntem grup mic. E irealist sa ne imaginam ca 30 de oameni vor ramane uniti 3-4 ani. Daramite mai mult de atat.
    Incepe cu doi-trei. Daca unul dintre ei chiar are treaba, e mai putin aiurea, dar daca deja 6 au treaba fix la ora aia… (iar daca va adunati o mana de oameni s-ar putea sa li se para si altora interesant)
    Alta idee ar fi sa va propuneti sa mergeti la un film, eveniment, spectacol. (noi avem un coleg care canta si e frumos sa isi vada colegii in public)
    Si inchei mentionand cazurile de pupaciosi. La noi sunt mai mult fete, asa ca n-avem probleme de-astea, dar sigur te-ai saturat ca in timpul intalnirilor, voi beti suc, glumiti, iar doi se pupa. Dupa cateva minute, pupaciosii se iau de manutza si zic ca au treaba. Naspa, nu? 😛 Mai bine zi mersi si alege-ti tu cu cine iesi. Nu ai nevoie de toata turma 😉

  1. Duminică 14 Iunie, 2009 la 10:18 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: