Prima pagină > Politică, Părerea mea > Gazul rusesc, marea miză a bătăliei dintre Băsescu şi Geoană

Gazul rusesc, marea miză a bătăliei dintre Băsescu şi Geoană

Miercuri 2 Decembrie, 2009 Lasă un comentariu Go to comments

Am tot mai mult certitudinea că, în spatele luptelor meschine între partide şi a acestei întregi mascarade a alegerilor prezidenţiale de la noi, se ascund interese mult mai largi şi mai importante ale puterilor mondiale şi anume bătălia pentru resurse.

Este bine ştiut faptul că Moscova foloseşte în fiecare an, în perioada iernii, rezervele sale de gaze naturale, ca armă politică. La cel mai mic semn de nemulţumire „ţarul” Putin, închide robinetul şi întreaga Europă suferă din pricina lipsei gazelor naturale.

Pentru a scăpa de această dependenţă faţă de Rusia, mai multe state europene au iniţiat proiectul Nabucco.Acesta ar trebui să aprovizioneze Europa cu gaz din Asia Centrală şi de la Marea Caspică, ocolind Rusia. Gazoductul ar trebui să pornească din Asia Centrală şi să ajungă în Austria, prin Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria, obiectivul său fiind de a reduce dependenţa energetică a Europei faţă de Rusia.
După cum se ştie, Traian Băsescu este un susţinător înflăcărat al acestui proiect pro-american şi realegerea sa ca preşedinte al României, ar însemna continuarea acestei poziţii oficiale a ţării noastre.

Proiectul South Stream este considerat un concurent al proiectului Nabucco şi ar urma să transporte gaz din regiunea caspică via Georgia şi Turcia fiind conceput pentru a fi o alternativă europeană la reţeaua de conducte ruseşti. South Stream este susţinut de premierul Vladimir Putin şi lobby-ul său din UE.

Acest lucru ar putea clarifica cumva recenta vizită a lui Mircea Geoană la Moscova şi sprijinul surprinzător al lui Dinu Patriciu şi al PNL, acordat unui candidat la preşedinţie aparţinând unui partid de stânga.

Am găsit un interviu interesant al jurnalistului basarabean Vlad Cubreacov luat analistului politic Victor Gurău şi publicat pe blogul său. Pe lângă discuţia legată de situaţia politică a Republicii Moldova, este adusă în atenţie şi problema României, raportată la interesele geostrategice, economice şi politice internaţionale. Iată mai jos câteva fragmente:

Nabucco ori South Stream – ce alege România?

– Spuneaţi că ţinta şi miza întregului joc geopolitic este România. Vreţi să deschideţi parantezele puţin?

– Este necesar să spunem lucrurilor pe nume din start. În criza politică din Republica Moldova sunt implicaţi atât factori din Federaţia Rusă, SUA, Uniunea Europeană, cât şi România. Ţinta principală în acest joc este România! Cauza principală este concurenţa, ce a atins punctul culminant, între proiectele energetice Nabucco şi South Stream. Toată „nebunia” constă în faptul, că mai bine de zece ani „jocurile politice” geostrategice au fost ţinute în stare de mobilizare masivă a forţelor fiecărei părţi implicate. Preluarea puterii la Kremlin de către actualul premier rus Vladimir Putin şi experienţa lui impresionantă în calitate de „agent KGB” în Republica Democrată Germania au impulsionat procesul de „apropiere” al Federaţiei Ruse şi Republicii Federale Germania, atât din punct de vedere politic, dar şi îndeosebi din punct de vedere economic. Republica Federală Germană este unica ţară din Europa occidentală care, prin intermediul companiei „RuhrGas”, a primit accesul „limitat” la ţeava Gazprom-ului. Această companie germană este şi unicul partener extern acţionar  la „monopolistul” rus, cea mai mare companie din Federaţia Rusă. Colaborarea prietenească dintre Federaţia Rusă şi Republica Federală Germană a permis Kremlinului să atragă de  partea sa companii foarte serioase din această ţară, din Italia, Franţa şi Spania. În sânul Uniunii Europene s-a format un cerc foarte influent de „prieteni” cointeresaţi economic ai Federaţiei Ruse. Acest lucru a permis să se ducă la bun sfârşit negocierile Kremlinului cu Danemarca, Norvegia, Suedia şi Finlanda a traseului primului proiect gigant Nord Stream. Este foarte important de menţionat că în fruntea acestui proiect a fost foarte bine plasat fostul cancelar german Gerhard Schroeder. Factorul uman şi interesul economic major a determinat foarte multe ţări să accepte condiţiile Rusiei. Diplomaţia rusă a obţinut un succes mare prin reuşita  negocierilor cu ţările scandinave. Este evident, că acest succes este datorat în mare măsură suportului deosebit pe care l-au acordat „prietenii” din sânul Uniunii Europene. Opoziţia sporită a Poloniei şi a altor ţări noi membre a Uniunii Europene nu s-a încununat cu succes.

……………………………………………………………………………………….

De ce Moscova nu forţează mâna comuniştilor ca să-l voteze pe Lupu?

– Ce se mai poate întrevedea în culisele acestui joc?

– Eu aş întreba altfel: ce se ascunde însă după culisele acestui joc murdar? Ce este pregătit de către Moscova pentru Republica Moldova? La multe întrebări cred că ar avea posibilitatea să ne răspundă însuşi ex-preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin. După mine el este o persoană foarte bine informată şi dacă Federaţia Rusă nu “forţează” mâna comuniştilor să voteze pentru o candidatură favorabilă lor, cea a lui Marian Lupu, înseamnă că pentru aceasta există destule motive. Care a fost totuşi motivul neînţelegerilor între Traian Băsescu, preşedintele în exerciţiu al României şi ex-preşedintele Republicii Moldova după o perioadă de “prietenie frăţească” de nezdruncinat? Care sunt totuşi motivele principale de răcire bruscă a relaţiilor dintre România şi Republica Moldova? Nu sunt oare ele legate de refuzul lui Traian Băsescu de a discuta cu Kremlinul participarea necondiţionată a României la proiectul South Stream?!

Care a fost scopul vizitei secrete a domnului Mircea Geoană, candidatul la preşedinţia României din partea alianţei PSD+PC la Moscova în ajunul alegerilor şi apariţia “şoricelului” de Guşă în anturajul acestuia? De ce liberalii s-au alăturat necondiţionat lui Mircea Geoană fără a negocia un acord politic împotriva lui Traian Băsescu la cererea lui Dinu Patriciu ori a concernului din Kazahstan? Evident, sunt o sumedenie de întrebări, dar cred sincer că există şi tot atâtea răspunsuri.

– Deci, totul se învârte în jurul chestiunii energetice…

– Nici nu putea fi altfel. Este cunoscut faptul, că Federaţia Rusă a suferit un eşec major în Caucaz. În primul rând, prin agresiunea neexplicabilă şi războiul cu mica Georgie. Mai apoi, prin plasarea de către Casa Albă la Erevan şi Baku a unor ambasadori experimentaţi, mari specialişti în relaţii internaţionale care nu numai că au deblocat procesul de negocieri între Armenia şi Azerbaidjan, dar au obţinut şi succese impunătoare de ameliorare a relaţiilor între Armenia şi Turcia. Toate aceste succese au permis creşterea capacităţii de încredere în megaproiectul energetic Nabucco. Lovitura aplicată ruşilor de către fraţii bulgari, care şi-au sistat participarea la proiectele ruseşti, a fost doar o tatonare de început. Cred că Kremlinul şi, implicit, Federaţia Rusă au hotărât să joace tare. Ţinta este România!

– Ce elemente justifică o asemenea concluzie?

– După câştigarea procesului internaţional de la Haga, în privinţa delimitării frontierei de stat cu Ucraina în zona platoului continental (procesul insulei Şerpilor), România a devenit nu numai cel mai important posibil tranzitor de gaze prin conducta Nabucco, dar şi un posibil centru de greutate privind livrarea gazelor spre Europa. Resursele necesare pentru umplerea conductei Nabucco nu sunt încă identificate. Participarea Iranului la proiect este blocată de către SUA. Gazul din bazinul caspic este controlat în mare parte de ruşi şi americani. Situaţia instabilă din Caucaz poate genera un conflict armat. În aceste condiţii, România cu noile sale rezerve din noile teritorii devine foarte atractivă din punct de vedere strategic, atât pentru proiectul Nabucco cât şi pentru proiectul South Stream al ruşilor. Deşi proiectul Nabucco are identificată sursa de finanţare, proiectul South Stream are identificată sursa de livrare integrală şi ….. susţinerea necondiţionată a prietenilor din Uniunea Europeană. Cine sunt prietenii Rusiei este un fapt cunoscut. O pondere serioasă în puterea decizională o are şi Germania, şi Italia, şi Franţa, şi alte state. În comparaţie cu acestea celelalte state, inclusiv şi România sunt nişte “rude sărace”. Federaţia Rusă a hotărât să lovească unde nu se aşteptau oponenţii – în România. Scoaterea din proiectul Nabucco a României este scopul strategic al Federaţiei Ruse. Peste 350 de km de conductă şi o importantă sursă de livrare a gazelor pentru proiectul în cauză. Această lovitură ar „pune pe butuci” proiectul Nabucco. Toate acestea se întâmplă cu acceptul tacit al „marilor puteri” ale Uniunii Europene.

A sosit oare clipa unităţii neamului românesc?

– Cum se poate repercuta situaţia descrisă de dumneavoastră asupra Republicii Moldova?

– Pentru a-şi asigura succesul în chestiunea energetică, Federaţia Rusă este gata să meargă până în pânzele albe. Acest proiect, practic, are menirea de a-i reîntoarce Rusiei statutul de „mare putere” nu numai în Balcani, dar şi, în mare măsură, pe teritoriul bătrânei Europe. Este pentru a doua oară în istoria României moderne, când integritatea teritorială a României depinde de aceste mari puteri. Anume în acest moment, interesele Bucureştiului şi ale Kremlinului s-au intersectat. Federaţia Rusă doreşte un parteneriat strategic cu România, atât economic cât şi politic. Costul pentru ieşirea României din proiectul Nabucco este Republica Moldova. Integritatea teritorială a Republicii Moldova şi posibila ei reîntoarcerea la “sânul” Patriei etnice şi istorice depinde în totalitate de Bucureşti. Federaţia Rusă nu pierde nimic, dar câştigă enorm!

Anunțuri
  1. Joi 3 Decembrie, 2009 la 1:04 pm

    Ca cam asa devine treaba de se leaga! :-)))

  2. Joi 3 Decembrie, 2009 la 2:38 pm

    Suna bine, dar la o citire atenta se vede ca sunt inserate nenumarate lucruri care suna a propaganda. Este parerea mea, evident.

    Ce nu inteleg eu este de ce nu se vad relatiile cu Rusia ca o afacere. O afacere adevarata are doi parteneri castigatori. Intotdeauna. Poate de aici trebuie sa plece politicienii, nu de la ideea ca rusii / amwericanii / chinezii / papuasii ne fura si noi pierdem. Daca e sa gandim asa, nu o sa mai iesim niciodata din rahat de frica.

    E tot parerea mea 😀

    • dantanasescu
      Joi 3 Decembrie, 2009 la 2:48 pm

      În primul rând nu poţi să faci afaceri din poziţia de slugă. Pe de altă parte afacerile nu sunt făcute de stat, care e în faza de disoluţie. Afacerile le fac nişte grupuri private, care lucrează numai în interesul lor. Bătălia se dă de fapt între aceste grupuri.

  3. bloom
    Joi 3 Decembrie, 2009 la 4:51 pm

    Pai nu s-a transat chestiunea? Videanu s-a pronuntat pe 30 noiembrie in favoarea proiectului rusesc South Stream, iar de 1 Decembrie rusii au primit deja acordul pentru prospectii in apele teritoriale romanesti.

    • dantanasescu
      Joi 3 Decembrie, 2009 la 5:34 pm

      Dacă s-a tranşat vom vdea numai după alegeri.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: