Prima pagină > Politică, Părerea mea > Mogulii, Băsescu şi politica

Mogulii, Băsescu şi politica


Aseară, după ce am urmărit confruntarea finală dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană, înainte de începerea celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, m-am uita şi la ediţia specială a emisiunii „Ora de foc” de la Realitatea TV.

Am ascultat în direct, declaraţia incendiară a lui Sorin Ovidiu Vântu în care spunea că în 2004 s-a întâlnit, într-o parcare din Tâncăbeşti, cu Traian Băsescu, discutându-se despre sprijin pentru ca acesta să câştige alegerile prezidenţiale. Imediat după aceasta l-am văzut pe ziaristul Cătălin Tolontan indignat de faptul că o persoană, foarte potentă finaciar, un oligarh, aflat în afara politicului, influenţează viaţa politică folosindu-se de mijloacele şi puterea pe care le deţine.

Din punctul meu de vedere, acest lucru este un lucru perfect normal şi aflat la ordinea zilei în sistemul capitalist, fiind prezent în toate statele occidentale. Această câştigare a „simpatiei” unor oameni politici în scopul de a obţine anumite avantaje în schimb are şi un nume: lobby. Există chiar şi firme specializate în crearea şi promovarea de lobby. Aşadar, acest procedeu poate fi privit chiar ca un exerciţiu democratic pentru România.

Mai mult decât atât, am citit într-un articol din Gândul, că această colaborare între moguli şi clasa politică exista în ţara noastră şi în perioada interbelică:

În perioada interbelică, puterea ziarelor era uriaşă, cele mari având şi câte cinci ediţii pe zi, care erau încărcate în fiecare tren ce pleca din Bucureşti. În vremurile sale de glorie, Universul, condus de jurnalistul Stelian Popescu, ministru în mai multe guverne, ajunsese la un tiraj de 220.000 de exemplare şi avea o orientare de dreapta, iar Dimineaţa şi Adevărul
erau mai de stânga. „Cei mai zglobii în presă erau liberalii, care aveau cele mai combative articole. În Dimineaţa şi Adevărul erau implicate o parte din bănci şi comunitatea evreiască, marea finanţă era cu Universul, iar ziarului Curentul i-a rămas şi azi lipită sintagma «Şantajul şi etajul»”, spune Constantin Bălăceanu Stolnici. Academicianul îşi aduce aminte că  toţi marii industriaşi, precum magnatul Nicolae Malaxa, proprietarul uzinelor Faur, şi Max Auschnitt deţinător al Domeniilor şi Uzinelor de Fier Reşiţa, aveau uşa deschisă oricând la rege, putând să influenţeze deciziile politice în funcţie de interesele lor economice. Marian Petcu, conferenţiar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, spune că marii
industriaşi ai vremii, precum Malaxa şi Auschnitt, cumpărau masiv publicitate în ziare, care erau cum nu se poate mai prospere: „Este suficient să ne uităm la palatal ziarului Universul sau la palatul ziarului Curentul din acea vreme”.

Articolul complet aici.

Ce se întâmplă însă în cazul lui Traian Băsescu? Actualul preşedinte a intrat în acest joc al colaborării între politic şi oligarhie în 2004, când candida la cea mai înaltă funcţie în stat şi s-a folosit de sprijinul mogulilor Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu pentru a câştiga alegerile. Dar după ce s-a instalat la Cotroceni, şi-a trădat foştii prieteni şi în loc să le ofere privilegiile promise s-a întors împotriva lor, folosind drept scuză lupta anti-corupţie şi apărarea intereselor poporului.

Acum mogulii şi-au luat revanşa şi s-au coalizat împotriva sa pentru a-l înlătura de la putere. Simplu, nu?

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: