Archive

Archive for the ‘Film’ Category

Kapitalism – Reţeta noastră secretă

Joi 3 Decembrie, 2009 1 comentariu

Imaginaţi-vă că Ceauşescu s-ar întoarce la 20 de ani după ce a fost înlăturat de la putere şi executat. Că s-ar apuca să compare felul în care ne-a lăsat el România, cu stadiul în care o găseşte astăzi. Imaginaţi-vă că fostul dictator comunist şi-ar da seama că unii din oamenii săi de încredere au pus umărul la construcţia capitalismului, că – în general – românii se gândesc numai la maşini şi la bani, că pentru ei consumul e principala preocupare.

Propunerea poate părea absurdă sau comică – şi într-adevăr este. Cum altcumva este realitatea post-comunistă? Eu prefer să o privesc ca pe o comedie. Oricum, nu mai putem schimba nimic. Acum că ţările din Europa de Est au fost admise în UE, s-ar putea ca reţeta noastră de capitalism să prindă şi prin alte părţi.

„De Ziua Naţională a României, canalul Arte din Franţa a difuzat filmul documentar „Kapitalisme – notre recette secrete” („Capitalism – reţeta noastră secretă”), realizat de regizorul român Alexandru Solomon. Filmul este alcătuit dintr-o serie de interviuri cu cei consideraţi primii capitalişti ai României: Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, George Pădure, Ioan Nicolae. Ei au în comun fie afacerile cu statul, fie munca în comerţul exterior înainte de revoluţie, care însemnă şi colaborarea cu Securitatea, după cum recunoaşte Voiculescu.

Punctul de plecare al documentarului este o revenire imaginară a lui Nicolae Ceauşescu în România de azi. El i-ar regăsi pe unii dintre politrucii şi securiştii săi de ieri transformaţi în mari capitalişti cu ajutorul sistemului de relaţii, a complicităţilor şi a banilor moşteniţi din „epoca de aur”.

Sursa text: Romanian Global News

Filmul îl puteţi vedea online aici.

Ghidul perversului pentru cinema

Luni 26 Octombrie, 2009 Lasă un comentariu

Pentru că am avut de-a face la facultate, la cursul de televiziune, cu diferite chestii din cinematografie mi s-a deschis apetitul pentru filme artistice vechi, din alea adevărate.

Drept urmare am început să caut cvea filme SF de prin anii ’60 – ’70.  Am dat într-un târziu peste pelicula „The Last Man on Earth” din 1964 şi „Alphaville” din 1965, acesta din urmă în regia lui Jean-Luc Godard, film care a inspirat şi titulatura legendarei deja formaţii cu acelaşi nume.

Dar marea revelaţie pe care am avut-o nu au fost aceste filme ci un documentar absolut extraordinar intitulat „The Pervert’s Guide to Cinema” (Ghidul perversului pentru cinema), din 2006, în regia Sophiei Fiennes. Un film deosebit de interesant prezentat de filosoful şi psihanalistul sloven Slavoj Žižek.

Acesta face o analiză atât psihologică cât şi din punct de vedere al filosofiei sale, unor capodopere cinematografice semnate de mari regizori ca Alfred Hitchcock, David Lynch, Francis Ford Coppolla, Andrei Tarkovsky, Ingmar Bergman, Lars Von Trier sau Charles Chaplin.

Sunt analizate şi disecate cele mai ascunse simboluri şi arhetipuri ce se află în spatele magiei aparatului de filmat, făcându-ne să realizăm că filmele nu sunt nici pe departe ceea ce par la prima vedere.

Prezentatorul comentează scenele din filme exact în acelaşi decor şi/sau aceeaşi locaţie în care acestea au fost realizate, făcând totul să pară şi mai fascinant.

Este un film pe care îl recomand tuturor celor ce au un IQ suficient de ridicat pentru a-l înţelege. E păcat să îl rataţi!

Acum mă duc, că începe la Pro TV  „Premoniţia”, un film psihologic cu Sandra Bullock. 🙂

Slavoj Žižek

Slavoj Žižek

Jafuri armate şi criză

Marți 15 Septembrie, 2009 1 comentariu

În ciuda talentului fenomenal al actorului Johnny Depp, filmul „Public Enemies” nu mi-a produs decât o mare plictiseală, aşa încât abia am rezistat să-l urmăresc până la sfârşit. Din punct de vedere al imaginii este interesant şi bine realizat; încadraturi, unghiuri de filmare şi mişcări de cameră mai neobişnuite pentru un film de acţiune, care amintesc mai mult de filmele de televiziune, decât de clasicele filme cu gangsteri. Pe alocuri chiar are un aer de film documentar sau reportaj tv. Acţiunea filmului este însă monotonă şi neinteresantă, în ciuda numeroaselor scene cu împuşcături şi urmăriri cu maşini.

Pe scurt, John Dillinger, un mare gangster al Americii din perioada interbelică, evadează din închisoare, sparge  o bancă imediat, este prins, iar evadează, iar sparge o bancă şi tot aşa până este ucis. A, şi printre picături, mai agaţă o gagică, mai omoară câţiva agenţi FBI şi dă şi un interviu presei când este prins.
Văzând acest film şi din intamplare, în aceeaşi zi, urmărind ştirile Pro TV, am avut aşa un fel de revelaţie: Oare nu cumva toată această campanie mediatică, din presă, cinematografie, literatură, care s-a făcut în acea perioadă în jurul acestor gangsteri, transformându-i în adevărate vedete şi eroi naţionali, a fost o mare diversiune, în acei ani de criză, pentru a abate atenţia de la adevăraţii criminali?? Şi când spun adevăraţii criminali mă refer la bancherii şi finanţiştii care au provocat Marea Criză din anii ’30.

Făcând cunoscuţi aceşti bandiţi care atacau băncile, bancherii erau transformaţi din infractori în victime, iar frica băgată în rândul populaţiei îi făcea pe oameni să uite de datorii şi lipsuri.

Ce legătură are asta cu ştirile Pro TV?! Simplu! De câtăva vreme încoace, în plină criză importată în România de guvern, Pro TV ne tot bombardează, în fiecare zi, cu ştiri mai speciale, „protivite” pe măsura acestei… „crize”.

Pe lângă ştirile obişnuite, cu topoare în cap şi cu ţărani beţivi care se „aburesc” bine şi încep să îşi înfigă cuţite unul în altul, în ultima vreme au apărut din ce în cet mai multe ştiri despre jafuri armate, aşa ca în filme, cu echipament de ultimă oră şi cagule pe faţă. De fiecare dată prezentatorul/prezentatoarea, are grijă să ne amintească faptul că acest tip de atacuri au devenit „un fenomen naţional”, iar România a devenit „o ţară nesigură”, ceva în genul Nigeriei sau Somaliei.

Mie asta îmi miroase un pic a diversiune şi presimt că ni se pregăteşte ceva. Nişte alegeri prezidenţiale cumva?!!  Mai ales că am auzit că Masoneria Română a retras sprijinul acordat Guvernului şi Preşedinţiei.

Bruno, o porcărie de film

Sâmbătă 8 August, 2009 Lasă un comentariu

Am văzut astăzi mult lăudatul film Bruno, care a avut de curând premiera şi la noi. Este la fel de prost gust cum a fost şi „farsa” jucată de actorul care deţine rolul principal în film, Sacha Baron Cohen, rapper-ului Eminem la MTV Movie Awards 2009. Această înscenare fiind făcută bineînţeles pentru promovarea filmului.

Nu am putut să-mi dau seama dacă este o satiră adresată homosexualilor, o satiră la adresa oamenilor normali, sau o parodiere a lumii show-biz-ului, ori pur şi simplu un nonsens total.

Bazat pe aceeaşi reţetă ca şi „Borat„, filmul precedent al actorului, totul este o înşiruire de scene explicite de homosexualitate, pornografie, aluzii rasiste, pro-avort, abuzuri asupra copiilor, batjocorirea religiei creştine şi a Mântuitorului Iisus Hristos.

De exemplu este prezentată o fotografie în care un copil negru de câţiva ani este răstignit pe cruce, o vedetă masculină îşi expune părul pubian în faţa publicului, personajul Bruno îi îndeasă în anus partenerului său o sticlă de şampanie, sau îi spune unui pastor că are buzele create „ca să sugă pula”.

Deşi pare o comedie nevinovată, noua producţie cinematografică conţine o serie mesaje subliminale şi propagandistice subtil implementate,  în spiritul noii ordini mondiale ce va veni.

Deşi am râs pe alocuri de penibilul scenelor, pe ansamblu această nouă „salată imagistică” în stil Borat, mi se pare o mare porcărie şi o pierdere de vreme pentru cinefili.

bruno

Marea escrocherie a încălzirii globale

Luni 6 Aprilie, 2009 7 comentarii

Marea escrocherie a încălzirii globale”  este un film documentar ce se opune consensului ştiinţific ce spune că încălzirea globală este „foarte probabil rezultatul unei creşteri observabile a concentraţiei de gaze cu efect de seră cauzate de om „. Filmul, realizat de producătorul de televiziune britanic Martin Durkin, prezintă oameni de ştiinţă, economişti, politicieni, scriitori, şi alţii care sunt sceptici cu privire la teoria ştiinţifică a încălzirii globale antropogene. Materialele prezentate în acest documentar afirmă că încălzirea globală antropogenă este „o minciună” şi „cea mai mare înşelătorie din timpurile moderne”.

Pentru ca subtitrarea să fie vizibilă trebuie activat butonul CC.

The Dark Knight, sau Batman cel răguşit

Duminică 14 Septembrie, 2008 2 comentarii

Tocmai am terminat de văzut „ultimul Batman” şi sincer, abia am rezistat până la sfârşit. Practic, nu a mai contat deloc că Heath Ledger a fost genial, Christian Bale a jucat prost, sau că filmul e împănat din plin cu dileme morale de doi bani.

Tot filmul este o înlănţuire de crime, violenţă şi distrugeri absolut fără sens, care se termină după aproape două ore şi jumătate, doar pentru că trebuie să se sfârşească şi filmul. Finalul, cam slăbuţ, am putea spune că îl „ucide” pe Batman, pentru simplul fapt că acesta, încetează să mai fie un erou.

Singurul personaj viabil al acestei producţii este „The Joker”, întruchiparea modelului uman, creat de societatea americană, grav bolnavă din punct de vedere spiritual: criminalul psihopat cu un apetit nestăvilit pentru distrugere, care face totul doar pentru propria plăcere.

Lucrul pe care nu am fost în stare să-l pricep, a fost faptul că Batman, devenit acum personaj secundar, atunci când purta costumul de super-erou, avea o voce răguşită, iar când se îmbrăca normal şi se numea Bruce Wayne, vorbea de asemenea normal.

Dar cine sunt eu să judec? Ce, eu sunt critic de film?

Ce cauţi tu în filmul ăsta, Batman?

Ce cauţi tu în filmul ăsta, Batman?