Avem în sfârşit două decese de gripă porcină!

S-a scremut mass-media câteva săptămâni, s-a scremut din greu Pro TV, s-a scremut şi Adrian Streinu Cercel şi iată că au reuşit să facă o mică, o foarte mică legătură între nu unul, ci două decese şi virusul AH1N1.

Este interesant şi inedit pentru ţara noastră, că ambii decedaţi sunt din Moldova, erau obezi, aveau diabet, hipertensiune arterială şi au făcut afecţiuni respiratorii grave. Primul decedat, în vârstă de 43 de ani, a contractat o afecţiune respiratorie bacteriană.

Dar asta nu contează! Important, dar ce zic eu important, CEL MAI IMPORTANT, este că au fost confirmaţi şi cu virusul AH1N1!

Aşa că, hai cu toţii la vaccinare să îi umplem pe ăia de bani şi să ne bage şi cipurile alea satanice!

Vezi aici şi aici.

Fotografia pe film mai are vreun viitor?

Cochetez de ceva vreme cu ideea de a mă reîntoarce la fotografia pe film.  “Reîntoarce” e un fel de a spune, pentru că experienţa mea în materie de fotografie clasică se rezumă la câteva filme trase cu un aparat Smena 8M, pe care l-am cumpărat din târg la puţin timp după revoluţie.  Aparatul era nou şi primele poze pe care le-am făcut cu el au fost la munte, iarna şi la vremea aceea mi s-au părut extraordinare.

Dar de ce aş face acest lucru, asaltat fiind de uriaşa ofertă de aparate foto digitale, care mai de care mai sofisticate?

Păi în primul rând datorită calităţii. Dacă aparatele digitale moderne se laudă cu rezoluţii de ordinul zecilor de mega pixeli, o fotografie pe film are o rezoluţie de ordinul giga pixelilor. Apoi este vorba de efectul artistic unic, pe care îl oferă o fotografie pe film.

Raportat la problema costului, un aparat profesional pe film, second-hand, costă câteva sute de RON, pe când un DSLR profesional full frame, costă câteva zeci de mii de RON. Chiar şi un aparat pe film nou, care încă se mai fabrică, costă destul de puţin.

Pentru un fotograf pasionat, experienţa filmului este un test şi o provocare, deoarece, spre deosebire de fotografia digitală, rezultatul se poate vedea abia după developare. În consecinţă trebuie să fii foarte atent la corectitudine şi foarte chibzuit cu cadrele pentru că orice greşeală te va costa la buzunar.

Acum, unii vor veni să spună că sunt şi dezavantaje. Normal că sunt! În primul rând costurile de post-procesare. E nevoie să cumperi în permanenţă filme, care trebuiesc developate, fie în laboratorul propriu – ceea ce înseamnă procurarea de reactivi şi aparatură de developare -  fie în laboratoarele şi centrele specializate, unde de asemenea trebuiesc daţi bani. La acestea se mai adaugă costurile pentru printare/developare pe hârtie şi deoarece filmele se deteriorează în timp, mai apare necesitatea de a le scana şi transpune în format digital, pentru conservare.

Dar nu acestea sunt motivele care mă fac să cred că viitorul fotografiei pe film este incert. Problema este că mulţi dintre marii producători de aparatură foto, au anunţat sistarea producţiei pentru aparatele foto pe film şi în consecinţă şi fabricarea de film fotografic şi alte accesorii necesare acestei activităţi vor deveni inutile. Deja văd din ce în ce mai puţine laboratoare fotografice şi locuri de unde se pot procura filme în format normal de 36×24 mm, ca să nu mai vorbesc de filmele pentru aparatele pe format mediu, ca acesta, care nu se găseau nici înainte.

Mai apare o altă problemă legată de aparatele pe film second-hand. Multe dintre acestea nu se mai fabrică de decenii bune. Deci, în caz de defecţiune, nu se găsesc componente de schimb, multe dintre ele au o uzură pronunţată sau folosesc acumulatori care nu se mai fabrică.

Mă gândeam să îmi iau un SLR, care să aibă autofocus, exponomentru încorporat, transport automat al filmului şi obiective compatibile cu cele ale unui DSLR echivalent. Mă gândeam la un Canon, sau chiar la un aparat 100% mecanic ca acesta.

Voi ce părere aveţi? Aştept opinii…

Cât de profesionişti sunt cei de la Pro TV?

Indiferent de scopuri, de tematică sau de politica editorială a unei instituţii de presă, un act jurnalistic autentic nu trebuie să transmită informaţii false, sau informaţii care să inducă publicului concluzii eronate sau distorsionate.

Pro TV este de departe televiziunea care a întrecut orice măsură de bun simţ în goana nebună după audienţă şi lăcomia nemăsurată pentru profit.

Mă refer acum numai la varianta online a ştirilor Pro TV. De ceva timp încoace acest site oferă pe bandă rulantă vizitatorilor o serie de filmuleţe preluate de pe tot felul de site-uri cu conţinut video, axate pe exploatarea senzaţionalului, ce prezintă tot felul de accidente, grozăvii, anomalii, pornografie şi tot felul de ciudăţenii.

Aceste site-uri îmi sunt cunoscute de mai mulţi ani şi ştiu că acest gen de materiale sunt gustate în special de puştii fără ocupaţie care stau toată ziua pe Internet, vizionează aceste filmuleţe şi le trimit apoi prin mass-uri pe Yahoo Messenger.

Pro TV prezintă astfel de filmuleţe “bolnave” pe post de ştiri, fără să se documenteze practic deloc, în legătură cu evenimentul respectiv, referitor la  data când a avut loc (unele din ele sunt vechi de 3- 4 ani), locul şi contextul în care s-a produs acesta. La toate acestea se mai adaugă nişte reclame deranjante care acoperă câteva secunde bune din clip şi care sunt puse în continuare în ciuda protestelor numeroase ale vizitatorilor.

Aşa este şi în cazul articolului de aici, în care ni se spune că:

Modul in care se distreaza africanii in cluburi este putin iesit din comun fata de ce eram obisnuiti sa vedem in discotecile autohtone.

Miscarile si unduielile provocatoare din ringul de dans mimeaza la perfectie un act sexual. Femeile, tratate ca “obiecte” de satisfacere, se lupta sa-si tina partenerul cat mai aproape.

Ideea indusă de articol este că africanii sunt nişte maimuţe fără creier care în loc să danseze în discotecă se droghează şi mimează acte sexuale în public.

Vizitatorii site-ului dovedesc însă că sunt mult mai bine informaţi decât profesioniştii de la Pro TV şi îşi dau seama că nu este vorba despre africani ci de jamaicani. Iar dansul respectiv este un dans foarte popular în Jamaica, numit daggering. Plus de asta unul dintre comentatori susţine faptul că nu este vorba despre un club african ci de repetiţiile pentru filmarea unui videoclip.

Iată definiţia pentru daggering conform Urban Dictionary:

What is daggering? Some call it “dry sex” on the dance floor of a dance or party, but daggering is where a man and woman are dancing in a sexually provocative manner, which usually includes them simulating various sexual positions, and often times, rough sex, to the beat of whatever music is playing at the time. In recent times, dancehall artistes RDX and Mr. Vegas have both released daggering songs in tribute to the newly accepted name for an action / activity that has been present in Jamaica’s dancehalls for many years.

Adică într-o traducere aproximativă:

Ce este daggering? Unii îl numesc “sex pe uscat”, pe podeaua ringului de dans dintr-un club sau de la o petrecere, dar daggering este atunci când un bărbat şi o femeie dansează într-o manieră sexual provocatoare, care de obicei include simularea de diverse poziţii sexuale şi adeseori, sex dur, pe ritmurile melodiei care se aude la un moment dat. Recent, artişti ca RDX şi Mr. Vegas au lansat piese de daggering ca o recunoaştere pentru noul nume acceptat pentru o acţiune/activitate care fusese prezentă în sălile de dans din Jamaica timp de mulţi ani.

Acum la final priviţi clipul postat de Pro TV, în care sunt chipurile nişte africani într-o discotecă,

şi un clip cu o compilaţie a celor mai bune momente de daggering.

Apoi trageţi singuri concluziile referitoare la profesionalismul celor de la Pro TV.

Notă: Primul clip folosit şi de Pro TV, a fost postat de pe contul meu de Youtube, de aceea apare cu titlul de Daggering. Pentru a vedea varianta Pro TV intraţi aici.

Am votat

Am fost la vot, dar nu datorită avântului meu democratic, nici pentru marile speranţe pe care mi le pun în viitorul luminos al patriei. Am fost pentru că mă plictiseam şi am vrut să mă distrez puţin. În loc să merg la Mall sau să fac fotografii în Herăstrău am fost să votez.

Când am ajuns acolo o puştoaică grăsană cu sânii mari şi decolteu stil Elena Udrea mi-a spus să aştept afară pentru că nu mai sunt ştampile. Apoi, bineînţeles, a uitat să mă cheme.

După ce am votat şi am pus în cele 3 urne buletinul negru, buletinul albastru şi buletinul pentru prezidenţiale , la ieşire, mă aştepta o domnişoară care mi-a pus trei întrebări: cu cine am votat, care este ultima şcoală absolvită şi în ce an m-am născut. Aş fi avut şi eu 3 întrebări pentru ea: cum o cheamă, câţi ani are şi care este numărul ei de telefon. Dar mă grăbeam, aşa că le-am amânat pentru turul doi de scrutin.

În drum spre casă am remarcat că din toate direcţiile venea un miros pătrunzător de fripturi şi mici la grătar, semn că ne aflăm într-o mare şi profundă criză.

Dacă iese Geoană preşedinte, va fi revoluţie?

Vă mai amintiţi ce s-a întâmplat în luna aprilie la Chişinau, după alegerile legislative din Republica Moldova? Sau ce iureş ai ieşit în Ucraina după alegerile prezidenţiale din 2004? Sau Revoluţia trandafirilor din Georgia?

Mă gândeam că, dacă iese cumva Mircea Geoană preşedinte, s-ar putea să mai bage nenea George Soros nişte bani şi în România, aşa de-o revoluţie, că tot se fac 20 de ani de la lovitura de stat din 22 decembrie 1989!

Marele artizan al ingineriilor sociale în Balcani

Sondaj – Cine credeţi că va ieşi preşedinte al României?

Ia să vedem, cam cine credeţi că va câştiga alegerile prezidenţiale, care se desfăşoară astăzi!

Metode de fraudare a alegerilor

Iată câteva metode ce au fost folosite la alegerile locale, parlamentare, europarlamentare şi care pot fi aplicate şi la cele prezidenţiale:

1. Metoda “Foto”. Intrarea în cabinele de vot cu aparate de fotografiat sau cu telefoane mobile cu cameră pentru fotografierea votului. O astfel de procedură – se explică în document – se aplică de către cei care vor să urmărească votul unor persoane cărora le-au promis bani sau alte foloase.

2. Metoda “Buletin fără ştampilă”.

Înmânarea unor buletine de vot ce nu au aplicată ştampila de control. Metoda se foloseşte în mod deosebit în secţiile unde se cunoaşte că mulţi vor vota cu un alt candidat.

3. Metoda “Buletinul votat”. Înmânarea unor buletine de vot pe care a fost aplicat în prealabil ştampila “votat”. Metodă similară cu cea de mai sus.

4. Metoda “Tipografia”. Distribuirea unui număr mai mare de buletine de vot decât cel real. E vorba de tipărirea ilegală a unor buletine de vot care să ajungă în secţie prin intermediul unui membru al biroului.

5. Metoda “Suveica”. Se întâmplă atunci când un alegător intră în secţia de vot cu un buletin deja ştampilat şi iese afară cu cel primit pentru votare.

6. Metoda “Cămaşa albastră”. O persoană, recunoscută după un element de vestimentaţie, este angajată pentru a însoţi alegătorul în cabina de vot cu scopul supravegherii acestuia în timpul exercitării votului.

7. Metoda “Urna mobilă”. Atunci când urna mobilă, care se utilizează cu aprobarea preşedintelui de secţie, este folosită în exces, ca urmare a unor repetate solicitări în scris.

8. Metoda “Înghesuiala”. Aglomerarea intrării în secţie de către persoane pregătite în acest sens îngreunează intenţionat exprimarea votului de către cetăţeni. Metoda este folosită pentru obstrucţionarea votului în secţiile unde se ştie că un partid este favorit.

9. Metoda “Multiplu”. Membrii biroului pot înmâna unor alegători pe care îi ştiu mai multe buletine de vot, semnând pentru prezenţa altor persoane despre care se ştie că nu vor veni la vot.

10. Metoda “Dimineaţa”. Cu o jumătate de oră înainte de începerea votării, se introduc în urnă mai multe buletine de vot ştampilate “cum trebuie”. “În general, multiplu de 50” – se spune în documentul PSD, care averizează: “Apoi, pe parcursul zilei de vot, fraudatorii trebuie să semneze pe lista de vot persoane care nu vin la secţie.

11. Metoda “Fifty-fifty”. Buletinele nefolosite pot fi împărţite de reprezentanţii Biroului şi introduse în urnă. De obicei funcţionează în secţiile mici, unde nu sunt observatori.

12. Metoda “Şpaga”. Banii sunt daţi de obicei după prezentarea dovezii din care reiese felul în care au votat persoanele. De obicei, banii sau cadourile sunt oferite ca efect al altor metode de mai sus.

13. Metoda “PV”. Există posibilitatea ca preşedintele să deţină un formular de proces-verbal necompletat pe care să-l completeze şi să-l semneze în fals pe drumul de la secţie la BEC.

14. Metoda “Tricoul”. Purtarea de către membrii Biroului a unor materiale cu însemnele electorale.

15. Metoda “Autobuzul”. Deplasarea unor grupuri de turişti electorali cu autobuze sau alte mijloace de transport la secţii din mai multe localităţi.

16. Metoda “Uitucul”. Se întâmplă când membri Biroului uită să aplice ştampila de control pe buletinul celui care votează, dându-i astfel posibilitatea de a vota din nou.

17. Metoda “Distrugerea”. Dacă ştampilele cu “votat” rămân la discreţia membrilor biroului după încheierea votului şi desfacerea urnelor, este posibilă ştampilarea anumitor buletine, care ulterior vor fi anulate.

18. Metoda “Stalin”. Este posibil ca, într-o clipă de neatenţie de la numărarea voturilor, anumite buletine de vot să fie mutate dintr-un teanc într-altul.

Sursa: Saccsiv

Anti-campanii şi alte aberaţii electorale

Acest banner este afişat în zona staţiei de metro Obor. Este înfăţişat liderul  sindical Metrorex, responsabil de greva care a paralizat circulaţia în capitală, alături de Mircea Geoană candidatul PSD pentru alegerile prezidenţiale.

După cum vedeţi pe el scrie cu majuscule “SUNTEM ÎN CAMPANIE!!!!” şi “Votaţi Metrorex!”. Oare cine a pus acest banner şi de ce nu l-au dat jos cei de la metro?

Aş putea numi acest tablou “Prostănacul şi trădătorul”. Am observat că cei care au postat materialele de campanie pe străzile Bucureştiului, nu au avut nicio problemă în a alătura bannere, panouri şi afişe care aparţin unor candidaţi aflaţi în competiţie. În acest caz bannerul în care Primarul sectorului 2, Neculai Onţanu îl susţine pe Traian Băsescu (din motive ştiute numai de el) este alăturat cu cel al lui Mircea Geoană, fost coleg de partid. Este amuzant faptul că Onţanu foloseşte tot culorile PSD-ului, iar bannerele sunt postate în raza sectorului 2, unde el este primar.

Aici este de fapt vorba despre promovarea unui concert pe care Tudor Gheorghe îl va susţine la Sala Palatului, pe 18 decembrie. Dar mesajul se potriveşte foarte bine cu starea de spirit a alegătorilor.

Cum spuneam, candidaţii la funcţia de preşedinte nu au probleme în a-şi pune panourile unul lângă altul. Probabil că doar de ochii lumii sunt în opoziţie, pe la spate dându-şi mâna ca buni prieteni ce sunt.

Dar care a fost logica în cazul lui Oprescu? De ce să pui trei panouri identice în acelaşi loc? Are prea mulţi bani de campanie şi nu ştie cum să scape de ei?!

Oprescu şi Iris!!! Dacă chirurgul-primar l-ar fi operat pe Cristi Minculescu ar fi fost un motiv!

Interesant este faptul că sigla lui Oprescu este pusă în ochiul care este logo-ul formaţiei Iris. Să fie vorba de “Ochiul care vede tot”, simbolul Illuminati, “Big brother” şi al “Noii Ordini Mondiale”??? Coane Oprescule, cât de “independent” eşti mata?

Alegeri prezidenţiale 2009 – Semiotică şi imagistică

Am colindat zilele acestea prin Bucureşti şi am făcut câteva fotografii cu afişajul electoral din actuala campanie pentru alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie.

Scopul a fost să fac o analiză  din punct de vedere al mijloacelor, a mesajelor folosite şi al imagisticii, a campaniei principalilor candidaţi la cea mai înaltă funcţie din statul român.

Este o analiză fără pretenţii, pentru că am fost numai prin anumite zone din Bucureşti pe unde am avut treabă şi nu am studiat toate mijloacele de propagandă folosite şi toate mediile de comunicare. M-am rezumat doar la afişajul stradal şi numai pentru candidaţii mai importanţi care au fost cât de cât vizibili în peisajul urban.

Mai întâi câteva consideraţii generale.

Mai toţi candidaţii au o notă comună în mesajul electoral: Eu sunt băiatul bun, ăilalţi sunt băieţii răi, deci votaţi-mă pe mine! Acest lucru arată că pentru ei lupta pentru putere este mai importantă decât interesele ţării, fiind motivaţi doar de opoziţia cu adversarii politici.

Mircea Geoană este de departe cel mai prezent pe străzile capitalei, bannerele sale fiind puse din stâlp în stâlp, mai puţin acolo unde este un indicator pentru o spălătorie auto, un hypermarket sau altceva.

Traian Băsescu este campion la panourile de mari dimensiuni în special cele care sunt afişate pe clădiri.

Crin Antonescu foloseşte şi panourile mobile, montate pe maşini şi însoţite de mesaje audio.

Sorin Oprescu este destul de bine reprezentat, undeva între Geoană şi Băsescu, fiind întrecut de Băsescu doar la panourile mari. Pe şoseaua Pantelimon între Obor şi intersecţia cu şoseaua Iancului, are bannere din stâlp în stâlp, la fel ca Geoană în alte locuri.
George Becali, Corneliu Vadim Tudor, Constantin Rotaru şi Remus Cernea sunt slab reprezentaţi, cu o singură variantă de banner, iar mesajul electoral este nu prea inspirat, sau expirat în cazul lui Vadim.

Şi acum să îi luăm pe rând.

Traian Băsescu

Sloganuri: “Băsescu luptă pentru tine.” “Voi sunteţi adevărata majoritate” “De ce le e frică, nu scapă. Hai la referendum!”

Dintre toţi candidaţii, Băsescu are cel mai sofisticat mesaj electoral, dar în esenţă este acelaşi cu cel din 2004, când a obţinut actualul mandat: “Eu sunt justiţiarul neînfricat, care luptă pentru popor, dar sunt mereu victimă a sistemului ticăloşit de sorginte comunistă, prin urmare nu pot să fac nimic. Cu toate astea eu sunt ultima voastră speranţă aşa că votaţi-mă!”

Traian Băsescu mai apelează şi la o dublă manipulare în cazul mesajului legat de referendum. Pe de-o parte, fixând referendumul în ziua alegerilor şi aţâţând populaţia asupra parlamentarilor, văzuţi ca pricina tuturor relelor, caută să atragă un număr mare de votanţi. Pe de altă parte, atribuindu-şi meritul pentru această iniţiativă, manipulează electoratul prin metoda numită “piciorul în uşă” sau “calul troian”. Dacă participaţii la referendum au votat “da”, următorul pas firesc este să-l voteze pe marinar preşedinte.

Din punct de vedere al imagisticii, Băsescu apelează din plin la acelaşi limbaj corporal agresiv, menit să se adreseze direct cetăţeanului de pe stradă. În ceea ce priveşte culorile, pe lângă portocaliul consacrat este folosită o nuanţă de verde similară cu cea a brand-ului “Cosmote”, o altă culoare cu mare impact la public.

Mircea Geoană

Slogan: “Împreună învingem”

Mircea Geoană profită de criza economică pentru a marşa puternic pe soluţia de stânga. El este al poporului, pentru popor şi împreună cu poporul va învinge. Avem aici şi o tentă a la Băsescu, de răzbunare pe opozantul politic. Împreună îl vom da jos pe dictatorul care a dus ţara la dezastru.

Ca să ne convingă şi mai mult cât de socialist este, Geoană nu se sfieşte să arate mult roşu în bannerele şi panourile de campanie. Dacă mai punem la socoteala cravata roşie şi urechile ce amintesc de tovarăşul Ceauşescu, tabloul este complet.

Crin Antonescu

Sloganuri: “Scoatem România din criză” “Revoluţia bunului-simţ”

Mesajul liberalilor este puţin ipocrit, având în vedere că în momentul declanşării crizei erau la guvernare alături de PD-L, iar prim-ministru era Călin Popescu Tăriceanu. Probabil că prin aceasta vor să se disculpe şi să arunce vina asupra actualilor adversari politici.

Chestia cu revoluţia bunului-simţ vrea să sugereze diferenţa dintre bădărănia lui Băsescu şi rafinamentul şi elitismul specific liberal al lui Antonescu. Totodată poate fi interpretată şi din perspectiva alegătorului, ca prin votul acordat candidatului pnl-ist, să dea dovadă de un bun-simţ revoluţionar.

Din punct de vedere al graficii se respectă combinaţia de galben-albastru prezentă şi în sigla de partid a liberalilor, textul “Revoluţia bunului-simţ” este încadrat într-un chenar ce sugerează o ştampilă, iar Crin Antonescu este prezentat într-o atitudine ce-i conferă o anume prestanţă ce aminteşte de Tăriceanu în situaţii similare.

Sorin Oprescu

Slogan: “Hai România!”

Oprescu mi se pare total neinspirat cu acest mesaj electoral, care aminteşte mai mult de fotbal decât de politică şi guvernare. Îndemnul de tip pompieristic ilustrează cu succes maniera în care a condus până în prezent Oprescu capitala, în calitate de primar.

Culoarea folosită de independentul Oprescu este un albastru deschis, un bleu ca cel de pe steagul Israelului, iar sigla electorală este o stea cu şapte colţuri într-un cerc. Sigla a fost concepută se pare de un evreu şi are anumite semnificaţii esoterice.

Corneliu Vadim Tudor

Slogan: “Jos Mafia! Sus Patria!”

Vadim este el însuşi la fel de expirat ca şi sloganul cu care a defilat în întreaga sa cariera politică. Mesajul său se vrea a fi unul naţionalist, de apărare a naţiunii şi refacere a României Mari, dar prin atitudinea sa liderul PRM a discreditat acest ideal şi l-a împins în derizoriu. De asemenea nu a precizat niciodată din cine este compusă “Mafia” de care tot vorbeşte.

George Becali

Slogan: “Credinţă, nădejde şi dragoste”

Personal nu am văzut pe afişele electorale ale latifundiarului de Pipera sloganul de campanie, pe ele scriind doar “Becali preşedinte”, un slogan pe măsura unui narcisist, megaloman şi infatuat ca nea Gigi. Dar pentru că acest slogan era prezent şi pe afişele celorlalţi candidaţi, m-am gândit să cercetez puţin şi am aflat şi mesajul oficial cu care Gigi becali şi-a inaugurat campania.

Este un mesaj creştin ortodox, tipic pentru Becali. Nu prea îmi este clar ce caută dragostea în politică. Dar mă rog…

Este prezentă şi sigla PNG-CD, steaua cu 8 colţuri şi culoarea verde care aminteşte de mişcarea legionară din România.

Eduard Manole

Sloganuri: “Vă dau ţara înapoi!” “Sunt român şi nu sunt de vânzare!” “România pentru români”

Candidatul independent Eduard Manole visează să transforme România într-un paradis fiscal. Mesajul său aminteşte de celebrul “Nu ne vindem ţara!” de la începutul anilor ‘90. Are o tentă naţionalistă şi pune accentul pe revoluţia în plan economic mai degrabă decât social, politic sau legislativ. Nu ştim însă ce economie prefigurează: centralizată, de tip comunist, sau capitalistă?

Constantin Rotaru

Slogan: “România mea, a ta, a noastră!”

Constantin Rotaru este reprezentantul politic al nostalgicilor comunişti. Mesajul este cam slab şi nu prea sugestiv pentru orientarea politică a domniei sale. Pe scurt poate fi rezumat la “România trebuie să fie a întregului popor, în frunte cu mine”.

Sigla reprezentând un soare stilizat întăreşte ideea de comunism.

Remus Cernea

Slogan: “Gândeşte îndrăzneţ!”

Remus Cernea, cel mai atipic candidat la funcţia de preşedinte al României, este reprezentant al Partidului Verde de factură ecologistă. După cum se ştie ecologismul, ca produs de import, este un fel de comunism “re-branduit”.

Dacă privim sloganul din perspectiva alegătorului, chiar este o gândire îndrăzneaţă să votezi un preşedinte cu părul lung, cu barbă, care locuieşte cu părinţii, este întreţinut de aceştia şi care de curând ameninţa că îşi dă foc în faţa sediului TVR pentru că i se refuzase candidatura la preşedinţie.

Dacă privim din cealaltă perspectivă, de asemenea, candidatul are o gândire foarte îndrăzneaţă, dacă speră să devină preşedinte.

Pe afişe apare, normal, mult verde iar sigla este un fel de floarea-soarelui în stilul celor de pe etichetele sticlelor de ulei comestibil.

Sunt foarte curios care dintre aceste campanii ale candidaţilor, va avea mai mult impact asupra alegătorilor. Abia aştept ziua de duminică 22 noiembrie!

Mir-cea Geoa-nă şi po-po-rul! Mir-cea Geoa-nă şi po-po-rul!

V-am trădat dar tot comunist sunt!

Dacă steaua mea avea 8 colţuri mă vota şi Becali!

Să moară duşmanii mei!

Eu am panouri mobile că-s mai şmecher!

Băse e ochiul care veghează peste tot

Fiecare stâlp cu prostănacul său!

Ce să fac dacă n-am altă replică?

Ce mă nu ştiţi cine e Becali?

He, he ,he, tot io sunt beeei!

Uite atâta să-mi crească nasul dacă vă mint!

5 la 1 Jiji, te-am luat!

Justiţiarul neînfricat sau B de la Băsetta

Eu sunt băiat finuţ nu ca bădăranul ăla!

Hai că io sunt pe mai multe blocuri ca Oprescu!

Şi ce cap frumos răsare, nu-i al meu! Al meu e oare?!

Tot înainte, că înainte era mai bine!

Să mor io dacă vă mint!

Nu contează cât de lung am părul, important e că sunt îndrăzneţ!

Metoda taoistă de mărire a penisului

Asiaticii au dezvoltat tehnici speciale de mărire, pe cale naturală, a penisului. Una dintre cele mai cunoscute este metoda taoistă.

Fiind aşezat într-o poziţie comodă, frecaţi-vă palmele una de alta până ce se încălzesc, apoi prindeţi cu mâna dreaptă scrotul şi penisul. Cu mâna stângă realizaţi 81 de mişcări circulare în aer, în sensul acelor de ceas. Apoi schimbaţi mâinile şi direcţia de aplicare a mişcărilor circulare, în sensul invers de mişcare a acelor de ceas. După o lună de practică zilnică sau, în funcţie de efortul individual, veţi ajunge să controlaţi perfect musculatura anală, iar penisul va creşte vizibil în dimensiune.

Sursa: Libertatea

Nu vi se pare cunoscută această metodă? Mie parcă îmi aminteşte de ceva…