Cei mai jalnici imitatori ai lui Michael Jackson

Michael Jackson Made in Malaezia

Michael Jackson Made in Bulgaria

Rezultate bacalaureat 2009

Subiectul de maxim interes al zilei este fără îndoială cel legat de  rezultatele bacalaureatului sesiunea 2009.

Rezultatele oficiale, oferite de MECI (Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării) obţinute de absolvenţii claselor de-a XII-a la examenul de bacalaureat 2009 le puteţi găsi la următoarele adrese:

http://bacalaureat.edu.ro/2009/

http://www.ebacalaureat.ro/rezultate/

http://bacalaureat.edu.ro/2009/rapoarte/rezultate/alfabeticrt

http://www.clopotel.ro/edu/invatamant/Bacalaureat/Rezultate_Bacalaureat/

Jane Burgermeister acuză ONU şi OMS de bioterorism

Pe măsură ce se apropie data eliberării mult-aşteptatului vaccin pentru H1N1, un jurnalist austriac de investigaţii avertizează lumea că cea mai mare crimă din istoria umanitătii e pe cale sa fie comisă. Jane Burgermeister a depus un dosar de acuzare către FBI, împotriva OMS, ONU şi a câtorva dintre cei mai sus-puşi oficiali guvernamentali şi corporatişti, pentru bioterorism şi încercarea de a comite crime împotriva umanităţii. De asemenea, ea a pregătit o argumentare prin care obiectează faţă de vaccinarea forţată, a cărei legiferare este în desfăşurare în America.

Aceste acţiuni urmează acţiunii sale de punere sub acuzare a Baxter AG şi Avir Green Hills Biotechnology din Austria, pentru producerea unui vaccin contaminat pentru gripa aviară, susţinând că acest fapt a fost deliberat pentru a obţine profit de pe urma pandemiei.

Citeşte articolul complet aici

Incendiul de la Millenium Center în viziune astrologică

După cum deja se ştie, acum o săptămână, mai precis vineri noaptea, a avut loc un puternic incendiu la clădirea Millenium Center de lângă Biserica Armenească din Bucureşti.

Turnul de oţel şi sticlă adăposteşte birourile unor importante companii şi instituţii printre care Compania Naţională Transelectrica şi reprezentanţa Băncii Mondiale în România.

Unii spun că este vorba de un blestem de la Dumnezeu, pentru că edificiul a fost ridicat prea aproape de Biserica Armenească afectându-i fundaţia şi provocându-i avarii în timpul construcţiei.

Am să prezint acest eveniment petrecut la Millenium Center în lumina simbolisticii astrologice şi cabalistice. Dar vreau să precizez că aceasta este strict viziunea mea personală.

Mai întâi trebuie ştiut că România se află sub semnul Vărsătorului, având în vedere că statul român modern s-a născut la data de 24 ianuarie 1859. În prezent, în Vărsător, se află planetele Jupiter şi Neptun, aflate în conjuncţie (suprapuse), ambele fiind în mişcare retrogradă şi în aspect negativ (cuadratură) cu Marte şi Venus din Taur.

În mitologia greco-romană Jupiter corespunde lui Zeus, stăpânul zeilor olimpieni, echivalentul lui Dumnezeu în acele vremuri, care atunci când se supăra arunca cu… fulgere. Neptun este în aceeaşi mitologie stăpânul mărilor şi implicit a tot ce ţine de apă. Planeta care guvernează Vărsătorul este Uranus, ce are ca imagine corespondentă în jocul de Tarot “Turnul trăznit“. Fac o paranteză spunând aici că planeta Neptun, aflată de câţiva ani în Vărsător, a adus seria de inundaţii cu care s-a confruntat România până în prezent.

Deci având toate aceste elemente în vedere să observăm ce s-a întâmplat în noaptea în care a avut loc incendiul. Millenium Center (turnul) a fost lovit de un fulger (Jupiter retrograd în Vărsător în cuadratură cu Marte), în timpul unei furtuni (Neptun retrograd). Mai trebuie precizat de asemenea faptul că Marte, zeul războiului, simbolizează distrugerea, forţa distructivă şi este adesea asociat cu focul.

Millennium Center după dezastru

Turnul trăznit

Jupiter stăpânul fulgerelor

Neptun stăpânul apelor

Am visat că mă lua dracu

Noaptea trecută nu am dormit aproape deloc. Am fost asaltat de o armată de ţânţari obraznici, a fost foarte cald şi în plus, un căţeluş rătăcit printre blocuri a schenunat o bună bucată de timp, probabil de frică sau de foame.

Pentru că nu puteam să adorm, din când în când, mă mai uitam pe geam şi la un moment dat am observat ceva care m-a lăsat perplex. Poate nu am văzut eu bine, din cauza întunericului, poate eram intoxicat de la atâtea înţepături de ţânţari, dar am văzut căţeluşul care scheuna alergând şi în urma lui a apărut o creatură patrupedă de culoare neagră, dar care avea un cap care părea mai degrabă de pasăre. Era un fel de curcan negru, demonic, patruped al cărui cap şi gât se îmbinau în mod ciudat cu trupul, făcând arătarea să pară un fel de origami uriaş.

Am simţit puţină teamă la un moment dat, având sentimentul că sunt părtaş la un fel de apariţie supranaturală, o întâmplare de genul celor ce apar prin tabloidele britanice.

Am adormit târziu, pe la 4-5 dimineaţa şi am visat mult şi aiurea, dar partea de final a fost un groaznic coşmar demonic. Nu este prima oară când am astfel de experienţe onirice, dar de data asta a fost foarte intens şi foarte lung.

La început părea un vis “normal”, ce-i drept bizar, dar în limitele normale. Asta până ce, tot în vis, am avut impresia că m-am trezit. Eram în pat, vedeam camera cum este în realitate, dar eram tot în vis. Şi atunci a început… Am simţit şi am văzut cum sunt atras cu aşternut cu tot înspre oglinda din cameră. Rămăsesem suspendat în aer şi făceam eforturi să nu fiu absorbit de oglindă, în timp ce cu disperare mă rugam lui Iisus Cristos să mă miluiască.

Ca rezultat al rugăciunilor, forţa care mă atrăgea slăbea din intensitate dar se înteţea de îndată ce încetam să spun rugăciunea: “Doamne Iisuse Cristoase, fiul Lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!”  De la un timp forţa demonică îşi schimbase direcţia şi mă trăgea în sus, lăsându-mă suspendat în aer, cu capul în jos şi picioarele în tavan.

Trebuie să spun că toate astea se întâmplau ca şi cum ar fi aievea: vedeam camera aşa cum este ea în realitate şi simţeam forţa care mă atrăgea de parcă voia să smulgă sufletul din trupul pe care îl posed.

Repetând întruna rugăciunea am reuşit să mă eliberez o clipă din puterea acelei forţe şi m-am dus în faţa oglinzii, unde am rămas împietrit. Faţa mea era schimonosită, transfigurată şi aveam ochii  fosforescenţi, care căpătaseră acum forma demonică ce apare în filmele horror de gen.

Am avut din nou impresia că m-am trezit din vis şi am început să alerg prin casă în speranţa să dau de cineva. Dar nu era nimeni acasă, doar câinele, pe care l-am luat în braţe şi am constatat că nu mai era cafeniu, ci negru şi căpătase şi el acea privire malefică. L-am lăsat jos şi am început să alerg din nou prin casă de nebun, moment în care am dat cu ochii chiar de satana, care culmea, era în pantaloni scurţi şi tricou înflorat şi semăna teribil cu un ţigan care vinde şerveţele parfumate în tramvai.

În acel moment am început să strig ca un disperat, “Mama, mamaaaa!”, încercând să mă smulg din acest teribil coşmar. Lucru care s-a întâmplat, deoarece m-am trezit în pat, sub razele de soare ale dimineţii, iar deasupra mea stătea câinele, cu înfăţişare normală de data asta, venit probabil după ce a auzit strigătele mele disperate.  Deci m-am trezit… sau nu?!!!

PS: Să aibă oare legătură acest coşmar cu filmul ăsta, pe care l-am văzut vineri la serviciu?!

Sondaj: Şi-a înscenat Michael Jackson moartea?

Nici nu s-a răcit bine Michael Jackson în sicriu, că au şi apărut teoriile conspiraţiei în legătură cu moartea sa.

Unii spun că ar fi înscenat totul pentru a-şi face publicitate la turneul ce urma să aibă loc în curând. Alţii ajung cu aberaţiile până acolo încât să susţină că se află pe o navă extraterestră împreună cu Hitler, Elvis şi Tupac

Presimt că legendele ce s-au creat în jurul morţii lui Elvis, Bruce Lee sau Kennedy vor fi poveşti de adormit copiii pe lângă cea legată de moartea megastarului Michael Jackson.

Vă propun un sondaj pe această temă:

Michael Jackson a murit!!!?

Starul pop Michael Jackson a murit vineri dimineaţa, ora României, după ce a fost spitalizat la Los Angeles, în urma unui stop cardiac.

Cântăreţul a fost declarat mort de către doctori în această după-amiază, după ce a ajuns la spital în comă profundă.

La scurt timp după aflarea veştii, au început să circule informaţii cu privire la posibilele cauze ale decesului. Una dintre ele face referire la abuzul de analgezice şi la stresul foarte mare la care starul era supus înaintea relansării ultimului său turneu mondial.

Madonna despre moartea lui Michael Jackson:

“De când am aflat, nu mă pot apri din plâns. L-am admirat întotdeauna pe Michael Jackson. Lumea a pierdut pe unul dintre cei mai mari cântăreţi, dar muzica lui va trăi pentru totdeauna! Sunt alături de cei trei copii ai lui şi alături de familie. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”

Civilizaţia românească

Eram în tramvai aşteptând să cobor la prima staţie. În faţa mea, două ţărănci cu aere de parvenite. După faţă şi îmbrăcăminte păreau din categoria celor care vând zarzavat în piaţa Obor sau care sparg seminţe la Hala Traian.

Una din ele îi povestea de zor celeilalte, cu un aer degajat, cum îşi face ea toată treaba în casă cu aparatură super performantă şi  ultra tehnologizată. Erau foarte relaxate, cu toate că stăteau exact în dreptul uşii.

Când tramvaiul a ajuns în staţie şi am vrut să cobor, am constatat că ţoapele nu aveau de gând să se mişte de acolo, cu toate că staţia de tramvai era chiar în dreptul intrării de metrou şi o mulţime de oameni din spatele lor voia să se dea jos, iar o mulţime şi mai mare voia să urce.

Puţin ofticat am iniţiat următorul dialog:

Eu: Frumos, frumos v-aţi aşezat! Aşa să faceţi mereu!

Ţăranca: Da’ ce nu ştii să întrebi dacă cobor?!!! (Nu-şi recunoaşte greşeala, nu-şi cere scuze, acuză pe celălalt)

Eu: Păi acolo trebuie să stai???

Ţăranca: Da’ unde vrei să mă aşez, în capu’ tău?!!! (Nu-şi recunoaşte greşeala, nu-şi cere scuze, atacă pe celălalt)

Am încheiat dialogul exprimându-mi public intenţia de a întreţine ceva raporturi sexuale orale cu respectiva şi mi-am văzut de drum.

La metrou, în tren, doi cocalari, cu pantaloni scurţi, raşi pe cap şi în papuci, stau de vorbă blocând tot spaţiul de trecere. Unul din ei, cu faţă de recuperator, poseda şi o burtă care se revarsa generos de sub tricou. Celălalt ţinea sub braţ un pepene verde.

Printre cei doi îşi face loc cu greu un alt burtos, tuciuriu şi ceva mai în vârstă. Le atrage atenţia  că nu este frumos să blocheze drumul. Cel cu pepenele îi răspunde în timp ce îl priveşte pieziş: “Da bă şi care e treaba, mergi mai departe!” (Nu-şi recunoaşte greşeala, nu-şi cere scuze, persiflează pe celălalt)

Din punct de vedere psihologic cele două atitudini mai sus menţionate, a ţărăncii respectiv a cocalarului, ar putea fi catalogate ca egocentrice şi agresive. În termeni populari asta se numeşte nesimţire şi obrăznicie. Pe scurt, cam aşa poate fi rezumată atitudinea cea mai răspândită a românului: “Eu sunt centrul Universului, eu sunt perfect, iar toată lumea trebuie să se învârtă în jurul meu”.

Bookfest 2009

Am dat o fugă pe la Bookfest 2009, astăzi fiind ultima zi. Este prima oară când mă duc, mai precis când reuşesc să ajung, încurajat fiind şi de faptul că anul acesta intrarea a fost liberă.

Am reuşit să găsesc intrarea în complexul Romexpo destul de greu, pentru că este mascată de un imens şantier unde se construiesc două “turnuri gemene”, ce amintesc de cele de la New York, demolate la 11 septembrie 2001, cu oameni cu tot. Poate din cauza asta au lăsat şi intrarea liberă, ca să nu rămână fără vizitatori.

În spaţiul din faţa aleii ce duce spre pavilionul central se vedeau numeroase urme de pneuri de la “drifturile” pe care băieţii şmecheri le fac aici în timpul nopţii.

Evenimentul nu mi s-a părut cine ştie ce. Aveai impresia că te afli într-o librărie ceva mai mare. Aceleaşi cărţi le puteai găsi oriunde în altă parte, cu excepţia poate a reducerilor de preţ care erau între 20% şi 50%. M-am învârtit de câteva ori pe acolo, dar nu am putut găsi toate editurile care mă interesau. Un lucru evident a fost că lumea pleca acolo cu sacoşe burduşite cu cărţi, semn că românii nu sunt chiar un popor de tâmpiţi.

Am intrat şi într-o sală unde îşi susţinea recitalul o formaţie numită “Grimus“. Nu ştiu prea multe despre această trupă pentru că nu mă interesează foarte tare muzica rock a puştilor de azi. Toţi cântă în engleză, se îmbracă cam la fel, arată cam la fel şi cântă cam la fel, imitând nişte formaţii britanice.

Tipii ăştia au fost simpatici pentru că, după ce chitaristul a cântat două măsuri s-a oprit şi a spus: “Scuze, am greşit, o luăm de la capăt!“. Iar după o piesă mai lentă, cântată “unplugged”, solistul vocal a spus în încheiere: “Vă mulţumim pentru răbdare!”

Aş mai fi stat să îi ascult dar nu prea mai aveam timp şi era şi foarte cald în acel spaţiu folosit pe post de sală de concert.

La standul editurii “Sophia” m-am întâlnit cu Ligia Rădulescu, o colegă de facultate, care după cât se pare a lucrat şi duminica. Tot acolo era şi Manuela Golescu, o fostă colegă de la SensoTV, care îşi lansa un CD cu poezie religioasă.

Am făcut câteva fotografii, atât cât se mai poate, pentru că după ce luni, aleşii neamului vor vota modificările la Codul Penal şi Codul Civil, fotografiatul în oraşe va fi pedepsit cu închisoarea.

PS: Manuela Golescu nu m-a lăsat să o fotografiez pentru că era, zice ea, “nemachiată”.

La metrou

De curând m-am mutat cu firma la care lucrez undeva prin Crângaşi. Aşa că sunt nevoit să folosesc şi metroul ca să ajung la serviciu.

Cu ocazia asta am realizat că nu am mai circulat cu metroul de câţiva ani buni. Lucrurile s-au schimbat destul de mult în această lume subterană a Bucureştiului. Staţiile sunt cam la fel, poate cu cu excepţia “plasmelor” cu reclame montate peste tot, automatele cu snacks-uri şi băuturi şi agenţii de pază care bântuie prin vagoane. trenurile sunt ceva mai moderne şi mai mişto. Asta e bine.

Am observat însă două lucruri la oamenii care folosesc acest mijloc de transport:

1. Majoritatea citesc sau ascultă muzică. Sau citesc în timp ce ascultă muzică.

2. Atunci când vrei să cobori, cei de pe peron nu aşteaptă să ieşi din vagon, ci se năpustesc peste tine de parcă ar vrea să te bage cu forţa înapoi.

Concluzia pe care o trag de aici este că oamenii se comportă de parcă cei din jurul lor nu ar exista. Poţi să faci liniştit un infarct la metrou sau să-ţi dai foc şi mai mult ca sigur nimeni nu va sesiza acest lucru.

Mă gândesc că, ori mediul din subteran a afectat creierul călătorilor, făcându-i puţin autişti, ori este vorba de nesimţirea tipic românească, care este concentrată mai mult în acest loc.