Sex sau dragoste?

În urmă cu câteva zile, două puştoaice căcăcioase, care pretind că scriu amândouă pe un blog, îmi dădeau mie lecţii de sexologie, filosofie ocultă, feminism, limba română, fără să se gândească la faptul că, atunci când eu studiam aceste subiecte, ele se jucau cu păsărica în nisip şi strigau „Maaamaaaa, am făcut caaaca!!!”.

Una dintre ele îmi explica, probabil după ce a văzut de mai multe ori porcăria aia de film, numită „Sex And The City”, că „femeile nu pot să-şi înăbuşe pornirile sexuale până îşi găsesc unul de care să se îndrăgostească”.  Cu alte cuvinte o femeie, când o apucă mâncărimile la „veveriţă” trebuie să se arunce peste primul mascul pe care îl întâlneşte, ca să se potolească.

Din câte ştiu eu, din ce am citit şi din experienţă, sexualitatea feminină este strâns legată de afectivitate, o femeie neputând simţi atracţie sexuală, faţă de un bărbat cu care nu a ajuns la o anume intimitate, fără să nutrească pentru acesta anumite sentimente, iar asta cere un timp pentru a se realiza.

Dar se pare că unele adolescente din ziua de azi, începându-şi viaţa sexuală cu mult înainte de maturizarea afectiv-emoţională, confundă sexul cu mersul la cumpărături, sau distracţia într-un club.

De aceea, propun pentru dezbatere, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, următorul subiect:

POATE SIMŢI O FEMEIE ATRACŢIE SEXUALĂ, FAŢĂ DE UN BĂRBAT, DE CARE NU ESTE ÎNDRĂGOSTITĂ?